Italienii dau nişte castele şi tot felul de alte clădiri persoanelor care se angajează să aibă grijă de ele şi să le transforme în obiective turistice. Că tot ziceam zilele trecute de clădirile părăsite, mi-am imaginat cum s-ar desfăşura chestia asta în România, mai ales că am avea şi noi tot felul de băi sau hoteluri pe litoral care ar putea fi cesionate aşa.
Obiectivele care n-ar avea nevoie de multe reparaţii ar intra pe o listă „premium”, numai bună de dat băieţilor deştepţi de prin partide şi de pe lângă ele. Vilele sau culele vechi s-ar transforma în case de vacanţă, hotelurile s-ar cesiona pe 50-100 de ani fără discuţie (italienii merg din 6 în 6 ani cu cesiunea).
Apoi s-ar face o listă cu clădirile care au nevoie de reparaţii sau reabilitări serioase. Alea tot băieţilor deştepţi li s-ar cuveni, cu condiţia să le poată închiria după ce le iau sub administrare. Dacă e de muncă, mai bine s-o facă altul.
Ultimele pe listă ar fi proiectele care au nevoie de investiţii serioase. Pentru alea s-ar găsi o portiţă ca să se aducă nişte fonduri europene, cu contribuţie din partea statului, desigur. Pe astea le-ar da unora care aşteaptă de mult timp să prindă şi ei un ciolan mic, mai ales că e aglomeraţie mare de când s-a schimbat regimul.
Iar pentru tinerii antreprenori care vor să facă turism ce-ar mai rămâne? Încurajări.
