turism

IN Turism

Am câțiva prieteni care au mers pe El Camino de Santiago de Compostela, un traseu de pelerinaj extrem de popular în toată lumea. Traseul ăsta străbate Spania de la Est la Vest și ajunge la Santiago de Compostela ca punct de finish. E un drum pe care îl parcurgi pe jos, sute de kilometri, în mai multe săptămâni, timp în care rămâi peste noapte prin diferite adăposturi de pelerini.

N-o să intru foarte mult în amănunte, e o întreagă poveste despre El Camino, a scris Carmen niște lucruri despre experiența ei. Sunt mai multe variante ale traseului, unele pornesc din Franța, altele din diferite puncte ale Spaniei, iar traseul în sine este folosit de pelerini încă din Evul Mediu. Citeşte tot articolul

IN Turism

Am fost prima oară la Veliko în 2009, excursie cu facultatea. Mi s-a părut un orăşel ponosit, sărac, dar cu un aer aparte, pitoresc. 

Am revenit 5 ani mai târziu cu o gaşcă de prieteni, se mai animase situaţia, băgase şi Primăria nişte bani să amenajeze nişte puncte de belvedere plus alte lucruri mici, străzile erau mai curate.

După alţi 5 ani, locul a evoluat şi mai mult, Veliko Târnovo mi se pare o staţiune de munte foarte animată, curată şi încă ieftină. Depinde ce căutaţi, dacă vreţi linişte într-un loc izolat, nu mai e ce trebuie, s-a aglomerat destul de mult. Încă nu a devenit o problemă aglomeraţia, însă probabil că peste câţiva ani se va ajunge şi acolo. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Prin 2012, una dintre plajele din Lefkada, Porto Katsiki, a ieşit pe primul loc într-un top cu cele mai frumoase plaje din lume.

Eu am ajuns în 2014 acolo, când deja românii descoperiseră insula din vestul Greciei. Porto Katsiki este în sudul insulei, e practic ultima plajă la care ai acces de pe pământ. La vremea aia, pe drumul spre plajă, drum care trece printr-un sat, erau vreo 2 tarabe cu miere şi ulei de măsline. Plus un asfalt extrem de prost. Citeşte tot articolul

IN Turism

Cred că una dintre cele mai frumoase surprize din călătoriile ultimilor ani a fost Budapesta. Am ajuns acolo în 2015 şi de atunci tot încerc să-mi aliniez planetele pentru o nouă excursie.

Recomandarea mea ar fi să mergeţi în septembrie, cred că e momentul perfect în care puteţi vedea Budapesta. Temperatura e numai bună, concediile sunt pe terminate. Also, ar fi o idee bună să încercaţi să mergeţi în timpul săptămânii, în felul ăsta vă asiguraţi că veţi prinde nişte seri de neuitat.

Ştiam că Parlamentul e o atracţie importantă în capitala Ungariei, mai ştiam şi că e foarte mişto plimbarea cu vaporaşul pe Dunăre. Ce nu ştiam e că tot dealul pe care este construit Palatul Buda (adică zona în care găsiţi Bastionul Pescarilor şi biserica Matthias) e absolut superb. Cred că din 3 zile am stat jumătate din timp acolo şi nu mă mai săturam, mai ales că seara străzile erau pustii, iar câţiva turişti savurau câte un pahar cu vin pe la puţinele restaurante deschise.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Italienii dau nişte castele şi tot felul de alte clădiri persoanelor care se angajează să aibă grijă de ele şi să le transforme în obiective turistice. Că tot ziceam zilele trecute de clădirile părăsite, mi-am imaginat cum s-ar desfăşura chestia asta în România, mai ales că am avea şi noi tot felul de băi sau hoteluri pe litoral care ar putea fi cesionate aşa.

Obiectivele care n-ar avea nevoie de multe reparaţii ar intra pe o listă „premium”, numai bună de dat băieţilor deştepţi de prin partide şi de pe lângă ele. Vilele sau culele vechi s-ar transforma în case de vacanţă, hotelurile s-ar cesiona pe 50-100 de ani fără discuţie (italienii merg din 6 în 6 ani cu cesiunea).

Apoi s-ar face o listă cu clădirile care au nevoie de reparaţii sau reabilitări serioase. Alea tot băieţilor deştepţi li s-ar cuveni, cu condiţia să le poată închiria după ce le iau sub administrare. Dacă e de muncă, mai bine s-o facă altul.

Ultimele pe listă ar fi proiectele care au nevoie de investiţii serioase. Pentru alea s-ar găsi o portiţă ca să se aducă nişte fonduri europene, cu contribuţie din partea statului, desigur. Pe astea le-ar da unora care aşteaptă de mult timp să prindă şi ei un ciolan mic, mai ales că e aglomeraţie mare de când s-a schimbat regimul.

Iar pentru tinerii antreprenori care vor să facă turism ce-ar mai rămâne? Încurajări.

IN Casual stuff

shutterstock_195205469_smallDupă o zi întreagă de plimbări prin Budapesta, mă întorceam spre hotel cu bateriile externe golite şi o mare durere de picioare. Telefonul mai avea 4-5% baterie, roamingul era activat, la fel şi GPSul, iar GoogleMaps încerca să mă ghideze pe străzile cu sens unic din capitala vecinilor. Până să mă prind eu că e nevoie de alimentare, telefonul s-a închis, la fel şi ghidajul spre hotel. Am încercat să pornesc Google Maps de vreo 3 ori pe alimentarea de la maşină dar n-am avut noroc, aşa că soluţia a fost să aşteptăm vreo 15 minute cât să se încarce bateria şi să putem continua drumul. Recunoşteam cât de cât străzile, dar n-am vrut să mă învârt minute în şir printr-un oraş al căror nume de străzi nu le puteam pronunţa. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

podul_minciunilor

Seniorii au fost în concediu prin ţară, prilej să-mi lase mie cheile de la moşie şi să fac pe ghidul prin telefon pentru obiective turistice şi cârciumi #dinRomânia. Şi prilej să râd eu tinereşte, pe sub mustăţi, că merg de câţiva ani în aceleaşi locuri, la o pensiune în Maramureş, la alta pe la Vatra Dornei, pe la Horezu şi aşa mai departe. Ce-i drept, am moştenit şi eu conservatorismul ăsta, dar uneori mă plictisesc şi încerc să mai schimb. Au vrut şi ei să încerce asta, au făcut rezervare la Bistriţa la ceva pensiune. Când au ajuns acolo:

„- Păi ştiţi, sunteţi notaţi aici de câteva săptămâni, scrie şi că aţi confirmat, dar noi avem două grupuri, firme în team-building care au vrut să-şi prelungească şederea, aşa că toate camerele sunt ocupate. Dar dacă vreţi vă recomandăm unde să vă cazaţi prin apropiere.” Citeşte tot articolul

IN Turism

piatra_neamt

Am auzit de planurile legate de dezvoltarea turistică pentru Piatra Neamţ acum câţiva ani, înainte să se apuce Toma de infotripurile #priNeamţ. Mai apoi am fost în primele două ediţii şi am rămas impresionat de locurile alea, deşi le descoperisem în urmă cu 10-12 ani. Şi pentru că în 2014 n-am reuşit să ajung prin Moldova, mi-am planificat vacanţa de iarnă acolo. Speram să fie şi ceva zăpadă, că pe uscat am tot văzut locurile alea şi până la urmă am avut noroc. Am plecat spre Piatra Neamţ imediat după codurile portocalii şi m-am întors înainte să revină ninsorile. Am prins o vreme excelentă, cu mult soare şi potenţial pentru pozele de Instagram 😀

Până la urmă, succesul oricărui proiect nu se măsoară în unici, RTuri şi likeuri, important e câţi oameni merg #pebaniilor după campaniile astea de informare.

Ce pot să spun cu mâna pe inimă este că zona reprezintă o alternativă reală pentru turiştii care fug de Valea Prahovei. Nu ştiu cum e cu schiatul, au o pârtie sau două, au instalaţiile necesare, însă habar n-am care e situaţia exactă. Însă din punctul de vedere al turistului care vrea doar să se plimbe, să respire aer curat, să facă două poze şi să se relaxeze puţin, e alegerea perfectă. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mi-a venit recent în cap o întrebare și nu reușesc să-mi dau seama care e răspunsul: Cum și de ce mai supraviețuiesc oamenii ăia care stau pe lângă gări în principalele stațiuni turistice cu cartoane pe care scrie „cazare”?

În țara în care președintele a fost stabilit de Partidul Facebook, țara cu 9 milioane de conexiuni la internet, în care orice copil de clasa întâi are tabletă (dar n-are abecedar), mai e cineva care pleacă într-o excursie fără cazare? Ai internet, găsești pensiunea, faci rezervare, poate chiar și plătești online. Și nu e o chestiune de preț, sunt variante pentru toate buzunarele. Cine naiba mai pleacă la drum bazându-se că face un târg bun în gară?

Dincolo de asta, oamenii ăia pot fi o nouă sursă de colectat impozite. Îi aduni pe toți, le explici ca nu mai merge cu evaziunea, îi înscrii la biroul de cazări de urgență din gară și toată lumea merge acolo. Gigelul așteaptă telefon de la gară, vine să-și ia în primire clientul și s-a terminat povestea. Nu mai agasează pe nimeni în gară cu insistențele.

Ar fi un lucru bine făcut 🙂

IN Casual stuff

opincarie

Am fost acum câteva săptămâni pe la Horezu într-o excursie cu colegii de facultate. Eram deja a 4-a oară în zonă, ştiam pe dinafară obiectivele turistice, aşa că am avut timp să fiu atent la alte chestii. Zona e extrem de frumoasă, pe alocuri mai interesantă decât ce e în Transilvania. Pornind de la zona de olari, continuând cu zona Parcului Natural Cozia, valea Oltului etc. Ajungi repede şi la Sarmizegetusa (ambele), sunt şi mânăstiri, cule etc. Ai ce face.

Doar că turiştii sunt mult mai puţini decât dincolo de Carpaţi. Iar explicaţia e extrem de simplă: oltenii n-au nicio treabă cu turismul. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, regăţenii în general nu prea le au cu industria asta de hospitality. Cele mai multe locuri de cazare sunt naşpa. Cu greu găseşti câteva locuri în care arată decent şi nu laşi o avere. Citeşte tot articolul

Meniu