Am ajuns să trăim în Game of Thrones

În Game of Thrones, prin sezonul 5, apare un personaj umil, iubit de credincioşi, numit The High Sparrow. Respectivul personaj îi ajută pe nevoiaşi, promovează credinţa adevărată (irelevant cum se numeşte în film), ceea ce îi trezeşte interesul lui Cersei Lannister, care îl pune într-o funcţie de conducere a bisericii. Odată ajuns la putere, omul capătă legitimitate promovând chestii absolut obişnuite precum pacea interioară, credinţa, bunătatea.

Imediat ce strânge 3 milioane de semnături din toate cele şapte regate, The High Sparrow începe procesele. Îi condamnă întâi pe homosexuali, bagă nişte procese la nivel înalt, torturează în numele credinţei, discriminează, dă verdicte fără o judecată reală. După ce-a terminat cu ei începe să-i condamne şi pe ăia care i-au acoperit pe homosexuali, acuzându-i de sperjur. Dacă cineva comentează şi îi pune la îndoială legitimitatea, BANG!, închisoare că asta e o blasfemie şi trebuie pedepsită. Totul în numele credinţei, desigur.

Apoi o ia la rând chiar pe Cersei Lannister, pe motiv că ar făcut ditamai incestul cu fratele ei. Nu există nicio dovadă legată de asta, dar sunt bune şi zvonurile la nevoie.

Până să-şi dea seama Cersei ce-a făcut, se trezeşte că a scăpat lucrurile de sub control şi a pus drept lider religios un extremist dement care vrea să purifice cele 7 Regate după cum îl taie capul. 

Adică unul care vrea să elimine toate billboardurile cu femei dezbrăcate, care vrea să interzică avorturile, să pună taxă pe celibat, să recunoască „meseria de mamă”. Fără să ne dăm seama am ajuns să trăim în GoT şi Coaliţia pentru Familie este High Sparrow-ul nostru. Periculos. Nu există dezbateri, există cerinţe şi propuneri bazate pe legitimitatea dată de cele 3 milioane de semnături şi de un vot din Parlament dat din interese politice. La fel ca Cersei, şi parlamentarii noştri consideră oportun să dea nas unei organizaţii care are susţinere din partea populaţiei. Şi cred că ăsta e abia începutul.