S-a entuziasmat poporul la ştirea legată de transmiterea Champions League live pe Facebook. Gata, nu mai avem nevoie de Dolce, nu mai trebuie să ne uităm pe streamuri dubioase. 

La o citire mai atentă aflăm că treaba e valabilă doar pentru SUA, unde Champions League este la fel de cunoscut ca melodiile Mariei Dragomiroiu. Adică nu chiar necunoscut, că şi Maria Dragomiroiu are mereu turnee prin SUA şi cântă la comunităţile de români de acolo.

Chestia asta n-o să se întâmple prea curând în Europa pentru că televiziunile dau pur şi simplu prea mulţi bani ca să le fie luată pâinea de la gură.

Vorbim de un contract e 1.2 miliarde de lire pentru perioada 2019-2021, bani pe care îi dă BT Sports pentru UCL şi UEL în UK. La suma asta se mai adaugă şi bani de la Sky pentru Germania, Canal+, beIN Sport şi alte televiziuni care transmit în Italia, Spania sau Franţa.

În total, UEFA încasează peste 3 miliarde de euro pentru drepturile de difuzare TV. Iar începând cu anul viitor vor fi şi mai mulţi bani în joc, pentru că ţările importante (Anglia, Spania, Germania, Italia) vor avea garantat câte 4 echipe în grupele UCL din 2018. Asta înseamnă că vor fi dueluri mai interesante şi mai puţine echipe mici, care scad ratingul (da, e şi România pe lista aia). 

UEFA e pe cai mari, vrea să vândă totul cât mai scump, cluburile mari îşi freacă şi ele palmele în aşteptarea banilor. Iar în ecuaţia asta nu prea ar avea sens pentru Facebook să intre în licitaţie. The Sun a plătit 30 de milioane de lire doar pentru a difuza online highlighturile fiecărei etape din Premier League. Exclusiv în UK. 

S-a tot vorbit despre potenţialul uriaş pe care îl are Facebook la nivel de comunitate, însă cifrele sunt destul de mici. 3,7 milioane de oameni s-au uitat la meciul caritabil organizat de Wayne Rooney acum câteva luni. Nu e mare lucru, mai ales că s-a transmis exclusiv online din ce-mi amintesc.

Ceea ce ne duce la următoarea problemă: oamenii vor ceva mai mult de la experienţa unui meci. După ce mi-ai dat HD, nu poţi să vii şi să-mi propui să mă uit la un meci low-quality doar pentru că e gratis. Chestia asta funcţionează doar în România, că ne plac mocangelile, dar în Vest fotbalul e o întreagă experienţă, oamenii ies la pub cu băieţii, alţii fac sacrificii mari, îşi mint soţiile ca să poată vedea în tihnă meciul. Şi-atunci singurul beneficiu real e că poţi vedea meciul pe Facebook dacă n-ai acces la TV. De pe o conexiune proastă, poate cu întreruperi, la calitate slabă. Câte milioane de oameni să fie în situaţia asta?

În SUA are sens achiziţia Facebook pentru că acolo trendul e să renunţi la cablu TV şi să te dai doar pe Netflix, Hulu şi celelalte platforme. Dar în Europa încă e la putere TV-ul, ceea ce înseamnă că o investiţie de 1-200 de milioane de euro nu se justifică. Încă.