Anul ăsta am reuşit să ajung câteva zile la Alexandria, la Ideo Ideis 12. Pentru că începând din acest an Ideo are un nou sponsor (Lay’s) şi face parte din platforma Cultura Zâmbeşte, l-am luat la întrebări pe Alexandru Ion, co-preşedinte al festivalului.
Q: E a 12-a ediţie a Ideo Ideis. Cum mai găseşti motivaţie, după atâţia ani? Ce te mai face să continui?
Alexandru Ion: Ăsta e un lucru la care ne-am gândit din plin ca o consecinţă a problemelor cu mutarea sălii pentru că a fost genul de situaţie în care din nou ne-am simţit complet dezarmaţi. Când se întâmplă un lucru de genul ăsta la fel cum s-a întâmplat la multe alte ediţii e un downfall foarte puternic în ceea ce priveşte tipul de motivaţie pe care îl ai. Oricâtă motivaţie ai avea, dacă nu îţi e întoarsă cumva de ceea ce se întâmplă, entuziasmul scade dramatic. Cred că găsesc motivaţie de fiecare dată când un mentor sau un trainer îmi povesteşte ceva minunat ce s-a întâmplat la un atelier. Cum mi-au povestit Miţă Prejban şi Cătălin Ştefănescu despre ultima lor întâlnire cu trupa Brainstorming care s-a lăsat cu revelaţii succesive şi plânsete în hohote sau atunci când primesc câte un mesaj pe Facebook de la vreo mamă de copil din Alexandria care îmi spune că simte cum copilul ei e altfel pentru că vine la Ideo şi modul în care asta le-a schimbat viaţa şi ei şi copilului. Sau cum vedem câte o trupă precum cea din Alexandria, nişte tineri care vin de la un liceu tehnologic şi care s-au bucurat enorm de şansa asta. Şi cred că din lucruri de genul ăsta îmi iau motivaţia. Dacă mi-ai pus întrebarea asta acum câteva zile când s-a întâmplat povestea cu sala, ţi-aş fi spus că nu mai am ce să găsesc, că nu mai e niciun fel de motivaţie (râde). Până la urmă e ca în viaţă, cu ups and downs.
Q: În ultimii ani au început să joace tot mai mult nişte tineri actori care au trecut pe la Ideo Ideis şi au câştigat premii aici. Cum te simţi când îi vezi ştiind că au trecut şi pe la Alexandria la începuturile carierei lor?
Alexandru Ion: Nu numai că sunt tineri care au jucat la Ideo, dar aseară, la Sala Polivalentă a fost un spectacol cu Mircea Postelnicu şi Marcel Iureş şi faptul că Mircea e unul dintre oamenii care au născut lucrul ăsta, cu Mircea ne pregăteam împreună pentru admitere, e tot din zona asta din care îţi extragi motivaţie. Ăsta chiar e un lucru pe care îl urmărim, în special pentru spectacolele de la Conciato, unde poziţionarea e să aducem actori cât mai tineri, cât mai aproape de debut. Chiar ne dorim să aducem oameni care au trecut prin Ideo. Nu ştiu dacă e un overstatement, dar de la o generaţie încolo, probabil din 2009 încoace, sunt destul de puţini oameni care să practice meseria asta şi să nu fi avut niciun fel de contact cu Ideo. Ok, poate că nu au câştigat premii sau nu au jucat în spectacole aici, dar ne bucurăm de un capital de simpatie foarte drăguţ, iar asta face mulţi oameni să vină măcar în vizită.
Q: Cât de receptive sunt brandurile când vine vorba de promovarea culturii? De câţiva ani v-aţi extins, nu mai aveţi doar un festival în Alexandria, ci şi altele în Bucureşti. Se discută altfel cu brandurile?
Alexandru Ion: Da, într-adevăr, faptul că avem şi alte proiecte care pot asista la popularizarea unui brand e un lucru care ajută. Şi faptul că unele dintre aceste proiecte sunt în Bucureşti ajută şi mai tare. Dar e o relaţie care până la urmă are nişte coordonate matematice foarte clare pentru că, din punctul de vedere al companiei, presupun că oricât de mult ai iubi cultura ca om de decizie pe bugetele de CSR sau promovare, până la urmă trebuie să respecţi nişte politici generale, nu e totul discreţionar.
Din fericire, sunt companii interesate de cultură, sunt oameni interesaţi de cultură, care ne ajută. Ce-i drept, Ideo e un eveniment nişat, care nu are amploarea marilor festivaluri din ţară, dar sunt oameni care văd valoarea poveştii ăsteia şi văd capitalul de simpatie care vine la pachet cu prezenţa ca partener într-un festival ca Ideo şi sunt oameni care şi frizează mecenatul pe alocuri, ceea ce e minunat.
Q: Cum vedeţi parteneriatul cu Lay’s? Ei au lansat platforma „Cultura Zâmbeşte” anul acesta. Cum l-aţi perceput voi?
Alexandru Ion: Simplul fapt că auzi de un demers al unei companii care cuvântul cultură în titlu nu poate decât să te bucure. Şi faptul că au ales să vină şi la Ideo e, din nou, un lucru care mă bucură. Şi se alătură două lucruri la care eu ader foarte mult: cultura şi zâmbetul. Tot ce sper e ca începutul ăsta de colaborare să fie realmente un început, adică să putem să amplificăm lucrurile, atât pe frontul nostru, cât şi pe frontul Lay’s într-un tip de comunicare bi-laterală, în care noi facem ce ştim aici şi în felul ăsta popularizăm ceea ce ştiu ei să facă mai bine.
Q: Care sunt publicurile inaccesibile până acum la care speraţi să ajungeţi prin intermediul platformei Cultura Zâmbeşte?
Alexandru Ion: Păi ăsta e până la urmă unul dintre lucrurile care au stat la baza fondării festivalului ăstuia. Facilitarea accesului la cultură către persoane care nu au neapărat un acces constant. Ideo Ideis s-a născut într-un loc în care accesul la cultură era complet eradicat. Nu eradicat voit, dar nu exista.
Dacă printr-o platformă de genul ăsta ajungem la alţi tineri, din alte oraşe ca Alexandria, pentru că e plină România de ele, e dărâmător de plină de oraşe în care posibilităţile culturale sunt reduse sau inexistente, e minunat. Mai mult, e un lucru cu care noi ne mândrim foarte tare: în momentul în care a început Ideo, în 2006, nu mai fusese niciun student din Alexandria la nicio secţie din UNATC de foarte multă vreme. De când Ideo a pornit sunt peste 30 de absolvenţi din Alexandria la UNATC, la diverse secţii. Dacă lucrul ăsta se poate replica şi în alte comunităţi mici de provincie din România, ar fi ceva senzaţional. Până la urmă mi se pare extrem de valoros să îi faci pe tinerii din comunităţile astea să conştientizeze că zona teatrală conţine nişte meserii care le sunt accesibile şi lor. Asta e o zonă de public care ne interesează foarte tare şi pe care sper că o putem accesa prin platforma Cultura Zâmbeşte.
Q: Până acum câţiva ani jobul de manager cultural îţi ocupa mai mult timp, în ultimii ani ai avut multe proiecte de actorie. Cum te vezi în viitor? Vrei să pui accent mai mare pe actorie sau pe managementul cultural?
Alexandru Ion: Asta e ceva ce mă întreb şi eu zilnic, însă nu cred că lucrurile au o matematică atât de clară din punctul ăsta de vedere. Îmi place să fac şi una, şi alta. Ce-i drept că partea asta de management cultural scoate mult mai multe fire albe în cap, după cum vezi mai am puţin şi îl prind pe Mircea Postelnicu. Şi având în vedere că actoria nu e o meserie democratică şi că singurele momente în care alegi să o faci sunt momentele alea în care şi produci ceva, să zicem că asta s zona de intersecţie, în care lucrurile astea se întâlnesc şi e ceva ce-mi foloseşte . Dacă apar gânduri sau proiecte pe care aş vrea să le fac sau în care aş vrea să fiu, am această oportunitate de a încerca să le nasc eu însumi, versus a aştepta să se întâmple. Nu zic că e bine şi rău aici, doar că e ceva care îmi foloseşte. Ce-i drept, nu pot să nasc proiecte în televiziune şi nici lungmetraje (râde). Nu ştiu pe ce pun accentul. Încerc, lucrez la time management. Cred că depinde de proiectul care e în derulare. În perioada în care filmez e clar că acolo e concentrarea, când e Ideo sau oricare alt proiect pe care îl avem la asociaţie, acolo e accentul. Partea senzaţională e că nu sunt singur aici, sunt alături de Carmen (Dumitrescu, co-director), Andreea (Borţun co-preşedinte) şi Lavi (Lavinia Cioacă, co-director) şi ne ajutăm reciproc în funcţie de programul fiecăruia.
