Dragă scrisoare deschisă,
Din păcate, nu-ţi pot dezvălui conţinutul real al acestei scrisori, pentru că natura mea de scrisoare închisă nu-mi permite asta. Totuşi, trebuie să-ţi spun că nu te apreciez deloc, ba chiar te consider o anomalie a naturii, un accident care se tot produce. Eşti o ciudăţenie, pentru că rolul nostru, al scrisorilor, e să fie închise şi să ajungă la un anumit destinatar, care poate alege să publice conţinutul sau nu.
Ştiu că ai fost denumită pompos „scrisoare deschisă”, însă tu nu eşti altceva decât o depeşă trimisă către prea mulţi destinatari, un afiş pe care autorii l-ar dori lipit pe toate gardurile.
Draga mea soră vitregă mult prea uzitată de toată lumea, trebuie să-ţi spun că oamenii se folosesc de tine doar pentru a atrage atenţia. Apelează la tine pentru a creşte artificial greutatea vorbelor lor, dorind să pară că au ceva important de spus, vreo idee studiată îndelung. De fapt, nu eşti decât un artificiu de procedură, o scamatorie.
Sper că îţi vei recăpăta prestanţa într-o bună zi şi că vei reuşi să schimbi lumea cu textele tale.
