Recent, Dristor Doner Tineretului s-a extins suplimentar şi a deschis un Steak House axat pe vită şi produse arăbeşti. Dacă vă place fast-food-ul probabil că ştiţi că Dristor Donerul de la Tineretului s-a mutat acum vreo 2 ani de lângă blocul cu bulină de la intersecţia Budapesta câteva sute de metri mai la sud, într-un spaţiu părăsit. De atunci afacerea pare că a explodat, au scăpat şi de aglomeraţia de pe bulevard amenajând un loc de parcare special pentru clienţii lor.

Acum au venit şi cu acest steak house, care e practic o altă zonă de restaurant, lipită de shaormerie, şi care are un public puţin mai high. Cu alte cuvinte, shaorma pentru săraci, T-bone pentru bogaţi. 

Am un prieten care lucrează în zonă, aşa că am ştiut din prima zi în care s-a deschis locul. Şi pentru că mi-a vorbit despre asta aproape în fiecare zi (inclusiv atunci când eram la un restaurant de fiţe din nordul Bucureştiului şi mâncam probabil cel mai bun risotto din oraş), am dat o fugă sâmbătă seară, imediat după ce mi-am revenit după înfrângerea Simonei Halep de la AO.

Cum ziceam, oferta e destul de variată: T-Bone, cotlet de vită, cotlet de berbecuţ, antricot şi alte tipuri de friptură, plus adana kebap, lahmacun, frigărui de vită şi alte chestii arăbeşti. Preţurile nu sunt mici, însă vorbim de un segment ceva mai premium. Fast-food premium, cum ar veni. Din păcate n-am notat, dar o să revin cu un update legat de preţuri. Tot ce-mi amintesc e că am dat 30 de lei pe ceea ce vedeţi mai sus, adică o porţie de adana kebap. Cu tot cu salată şi acea porţie de ceapă cu boia. Restul preparatelor erau mai scumpe de atât.

Cartofii prăjiţi sunt 8 lei porţia şi vin cu nişte ketchup şi maioneză în recipiente mici. Vedeţi în poza de mai jos cartofii şi frigăruile de vită.

Am văzut pe pagina de Facebook şi imagini cu fripturile şi le-am studiat şi la faţa locului în vitrină, arată foarte bine. Ce mi-a sărit în ochi e că servesc fripturile pe tocător de lemn, ceea ce am înţeles că e big no-no în lumea bucătarilor, pentru că lemnul transmite cel mai uşor bacteriile. Intră în el şi nu le mai scoţi oricât ai spăla. Teoretic nu-i o problemă aşa mare, că fripturile alea sunt procesate termic, dar tot nu e cea mai igienică variantă, chiar dacă arată bine carnea aia direct pe lemn.

Revenind la mâncare, am testat Adana Kebap, frigărui de vită, cartofi şi lachmacun. Kebapul e bun, însă am mâncat şi mai bun de-atât. Am la colţul blocului nişte arabi care fac treabă mai bună pe timp de vară, ca să nu mai zic de Meat Shop, unde kebapul este curcubeu pe cerul gurii. N-aş da 30 de lei on a daily basis pentru acest kebap, dar dacă ai biroul în zonă şi vrei să mai variezi, merge o zi pe săptămână.

Frigăruile de vită sunt aproape banale, nişte bucăţele de vită corect gătite, dar nu au nimic wow. Cartofii sunt prea scumpi şi, oricum, inutili dacă îţi iei o Adana Kebap. Lachmacun-ul a fost ok, dar am mâncat în alte locuri mai bun.

În concluzie, ce-am mâncat în weekend e un fast food premium, însă trebuie să mai testez şi alte chestii ca să-mi dau seama dacă merită venit mai des. Probabil o să încerc un T-Bone sau un cotlet de berbecuţ. Momentan recomandarea mea e să le daţi o şansă, dar să nu mergeţi cu aşteptări foarte mari. Adresa este aici, programul este 11:00 – 23:00 (pentru steak house).

PS: Evitaţi orezul cu lapte şi rodie, sunt 10 lei aruncaţi pe fereastră.

Imaginile de mai jos sunt de pe pagina lor de Facebook, m-am gândit că vine ora prânzului şi e nevoie de ceva stimulent 🙂