Foto via

Tehnologia V.A.R. (Video assistant referee) este testată începând cu acest an în fotbalul englez, în Cupa Angliei şi Cupa Ligii. Până acum s-au disputat câteva meciuri care au beneficiat de acest sistem, s-au întors nişte decizii, însă abia în weekend am avut ocazia să urmăresc un meci întreg şi să-mi formez o părere.

Pentru cei care nu ştiu, V.A.R. este sistemul prin care un arbitru adiţional poate să revadă o fază controversată dintr-un meci şi să ia o decizie pe care să i-o comunice arbitrului principal. Tehnologia video este deja folosită în fotbalul american, unde se întâmplă foarte des ca arbitrii să analizeze reluările fazelor pentru a lua decizii.

Principalul contra-argument al V.A.R. era timpul pierdut pentru a analiza reluările, însă meciul dintre Liverpool şi WBA ne-a lămurit că vorbim de cel mult 4-5 minute pe repriză, şi asta în cazuri excepţionale. Avantajul acestei soluţii ar fi că elimină discuţiile legate de arbitraj, frustrarea jucătorilor nedreptăţiţi şi face ca fotbalul să fie un sport mai corect, per total.

Însă după cum am văzut la meciul de sâmbătă, există şi reversul medaliei, pentru că orice acţiune judecată de V.A.R. e în favoarea unei echipe şi, automat, în defavoarea celeilalte. 

Mai exact, au fost 3 cazuri discutabile în prima repriză a meciului de pe Anfield Road. Mai întâi a dat WBA gol şi arbitrul a cerut V.A.R., apoi a decis că a fost offside, aşa că golul a fost anulat (mie mi s-a părut mai mult fault în atac, dar nu sunt arbitru). În loc să fie 3-1, scorul a rămas 2-1 pentru West Brom. 

5 minute mai târziu, Salah cade în careul advers şi cere penalty. Arbitrul cere părerea asistentului de la video, acesta se uită de câteva ori şi nu poate lua o decizie, aşa că îl cheamă pe “principal”. După încă 2-3 minute de confuzie, acesta dictează 11 metri pentru Liverpool. Deci cu două reluări meciul s-a întors la 180 de grade. În loc să fie 3-1 pentru WBA, a venit o şansă de egalare pentru Liverpool (nefructificată, dar asta e altă poveste).

Ce mi s-a părut interesant e că pe de-o parte aveam jucătorii lui Liverpool care erau bucuroşi că li s-a dat dreptate, iar pe de altă parte aveam jucătorii lui WBA care considerau că li s-a făcut o nedreptate şi care au devenit super frustraţi de aceste două decizii. Şi aici e paradoxul: chiar dacă penalty-ul era decizia corectă, văzută şi pe reluări, jucătorii care au făcut penalty-ul se simţeau nemulţumiţi.

Cam aşa o să fie de-acum încolo cu V.A.R.-ul, vom muta frustrările dintr-o tabără în alta şi sunt convins că tot se vor găsi unii care să spună că au fost furaţi de arbitru. Sunt convins că tehnologia asta urmează să fie adoptată la scară largă, nu prea există niciun motiv bun pentru care să fie evitată în continuare.