Săptămâna trecută a fost publicat un studiu comandat de Storia şi realizat de D&D Research (compania lui Dan Petre, un profesor smart de pe la SNSPA) despre cele mai avantajoase şi cele mai dezavantajoase oraşe şi cartiere din România. Am inclus infograficul la finalul articolului, în caz că sunteţi curioşi, e şi un punctaj detaliat aici.

Dar nu despre asta voiam să vorbim, ci despre cât de relevant e studiul ăsta. Sunt 10 criterii în baza cărora s-au stabilit nişte clasamente, iar la final a câştigat Braşovul. Printre cele 10 criterii: linişte, siguranţă, costul vieţii, curăţenie, transport, calitatea aerului, recreere, restaurante.

Bucureştiul a ieşit pe locul 17, sub oraşe ca Deva, Sfântu Gheorghe sau Slobozia. *Ok, pauză de râs*.

Sigur, capitala e un oraş murdar, pe alocuri nesigur, cu o calitate a aerului slabă. Dar este, totodată, şi un oraş în care ai o mulţime de posibilăţi de recreere, ai aproximativ 1 miliard de restaurante, ai o reţea de transport care e decentă (dacă ne raportăm strict la dimensiunile oraşului şi la celelalte oraşe din ţară) şi cele mai multe (şi bune, pe alocuri) universităţi din ţară. Şi cu toate astea, Bucureştiul e devansat inclusiv acolo unde ar trebui să fie pe primul loc. La facilităţi educaţionale e devansat de oraşe precum Miercurea Ciuc şi Slobozia. Fucking Slobozia!!!

La magazine şi restaurante Bucureştiul e pe 7, după oraşe precum Drobeta Turnu Severin!!! Voi ştiţi ce reţea mare de restaurante e la Turnu Severin? Am înţeles că bagă şi nişte stele Michelin în curând.

Pe scurt, Bucureştiul este de rahat, în viziunea celor care îl locuiesc, ceea ce nu mă miră. Dar nu e mai rău decât Alexandria, Brăila şi Focşani, oraşele din coada clasamentului.

Şi apropo de clasament, nu ştiu care ar fi punctajul maxim, dar o să presupun că 100. Braşovul, adică miezul miezului, numărul 1 al oraşelor, are 66,36 puncte. Alexandria Are 52,07. Practic, oraşele României abia iau notă de trecere de la locuitorii lor.

Ceea ce mă duce la următorul punct: modul în care trebuie să interpretăm acest studiu. Nu prea e vina studiului pentru rezultatele astea, ci a modului în care percep lucrurile locuitorii.

Sigur, Braşovul are câte puţin din toate, şi e normal să fie în top, la fel şi Sibiul, Clujul şi poate Oradea. Orădenii oricum primesc câteva puncte în plus pentru că ei iau în calcul şi magazinele şi restaurantele din Ungaria când răspund la întrebări.

Dar restul? Miercurea Ciuc? Slobozia? Râmnicu Vâlcea? Târgu Mureş? C’mon, să fim serioşi. Acolo e un mix între o mândrie locală absolut stupidă “da, noi suntem miezul, avem cele mai tari universităţi, avem chiar şi două licee!” şi o auto-suficienţă (self-sufficiency?) a oamenilor din oraşele mici. Nu mă urâţi că spun asta, ştiţi că am dreptate. Sunt oamenii ăia care consideră că de bine, de rău, duc un trai ok. S-a mai deschis un Kaufland în cartier, deci au magazine bune, există 3 restaurante cu program până la 22:00, e un liceu, spital, dispensar, e aer curat, e mişto la Târgu Mureş. Sau la Sfântu Gheorghe.

Pe de altă parte avem oraşele mari, centre universitare, în care oamenii sunt nemulţumiţi. Vor 45 de KFC-uri în oraş, UBER, metrou, concerte, dar nu le convine că e mai scump să trăiască aici decât în Slobozia, nu le place că nu e aer curat, că e mizerie (deşi aruncă şi ei pe jos uneori, că aruncă toată lumea oricum), că nu e linişte. Uită că au plecat de sărăcie în oraşe mai mari. Sau de bune ce erau universităţile din oraşele lor mici.

Lor li se adaugă şi locuitorii plimbaţi prin ţări străine, care compară cu Budapesta, cu Viena, poate cu Bruxelles. Şi da, Bucureştiul pierde grav în cazul ăsta. 

Aşa că n-au cum să câştige oraşele mari niciodată, mai ales din cauza mixului de locuitori cu aşteptări şi percepţii diferite.