studiu

IN Casual stuff

S-a lansat Money Bistro, serialul ce face parte din platforma educaţională a Raiffeisen Bank. Sezonul ăsta e prezentat de Andi Vasluianu şi e gândit diferit, cu povestea familiei Bănescu şi problemele lor financiare. Am văzut vreo 4 episoade la lansare. E un proiect muncit, simpatic, sunt şi chestii puse cu mâna aiurea, dar per total mi se pare că e util, mult peste sezonul precedent în care erau doar interviuri cu diverşi oameni şi Andi Moisescu drept gazdă.

La evenimentul de lansare a fost prezentat şi un studiu despre provocările financiare ale familiilor din România, realizat în noiembrie – decembrie 2019. Sunt chestii care nu mă surprind, dar şi unele la care nu mă gândisem niciodată, deşi erau destul de evidente. Citeşte tot articolul

IN Streaming, Televiziune

Initiative & iSense Solutions au publicat recent un studiu legat de piaţa de Video on Demand din România realizat online pe un eșantion de 1.200 de respondenți din mediul urban, cu vârste
cuprinse între 18 și 54 de ani.

Cea mai importantă informaţie este că 69% dintre românii din mediul urban folosesc cel puţin un serviciu de VoD pe bază de abonament, iar media este de 1,6 astfel de servicii folosite.

Însă am făcut rost de mai multe cifre pe surse, dincolo de comunicatul de presă, şi sunt o mulţime de concluzii interesante. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR, Web

A apărut studiul InfluenceMe 2019, realizat de Starcom şi prezentat în exclusivitate la conferinţa Influencer Marketing Conference. Iniţial au trimis doar comunicatul de presă care nu zicea mare lucru, apoi au revenit şi cu infograficul, care e mai interesant. L-am tăiat şi l-am pus în galeria de mai jos, însă până acolo iată ce mi-a atras mie atenţia.

Care ar trebui să fie rolul influencerilor? 

Ce răspund oamenii? „Să promoveze un stil de viaţă sănătos”; „Să inspire”; „Să educe consumatorii”.

Stil de viaţă sănătos. Când cei mai mulţi mănâncă fast-food, beau alcool prin cluburi, pierd nopţile pe la evenimente inutile. Şi publicul ştie toate astea, însă ar vrea să fie minţit frumos. Să i se inducă ideea că şi el trăieşte aproape sănătos, că îl interesează un lifestyle healthy, că totul e bine. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Săptămâna trecută a fost publicat un studiu comandat de Storia şi realizat de D&D Research (compania lui Dan Petre, un profesor smart de pe la SNSPA) despre cele mai avantajoase şi cele mai dezavantajoase oraşe şi cartiere din România. Am inclus infograficul la finalul articolului, în caz că sunteţi curioşi, e şi un punctaj detaliat aici.

Dar nu despre asta voiam să vorbim, ci despre cât de relevant e studiul ăsta. Sunt 10 criterii în baza cărora s-au stabilit nişte clasamente, iar la final a câştigat Braşovul. Printre cele 10 criterii: linişte, siguranţă, costul vieţii, curăţenie, transport, calitatea aerului, recreere, restaurante.

Bucureştiul a ieşit pe locul 17, sub oraşe ca Deva, Sfântu Gheorghe sau Slobozia. *Ok, pauză de râs*.

Sigur, capitala e un oraş murdar, pe alocuri nesigur, cu o calitate a aerului slabă. Dar este, totodată, şi un oraş în care ai o mulţime de posibilăţi de recreere, ai aproximativ 1 miliard de restaurante, ai o reţea de transport care e decentă (dacă ne raportăm strict la dimensiunile oraşului şi la celelalte oraşe din ţară) şi cele mai multe (şi bune, pe alocuri) universităţi din ţară. Şi cu toate astea, Bucureştiul e devansat inclusiv acolo unde ar trebui să fie pe primul loc. La facilităţi educaţionale e devansat de oraşe precum Miercurea Ciuc şi Slobozia. Fucking Slobozia!!! Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Joi seară am ajuns la lansarea studiului InfluenceMe realizat de Starcom România cu sprijinul Global Records. Au fost o serie de prezentări legate de colaborarea dintre influenceri şi branduri. S-a trecut de la agenţie (de media), la client şi apoi la agenţia de influenceri (WeGlobal). La final a fost un fel de dezbatere care s-ar fi putut întinde până dimineaţă.

Pe mine mă intrigă modul în care se insistă pe ideea de a-i pune în aceeaşi oală pe toţi influencerii, fie că sunt vedete sau vloggeri. Studiul împarte influenţatorii în 3 categorii: Profesionişti, Oameni ca noi şi Vedete, însă există diverşi jucători din piaţă care încearcă să ne convingă că toţi sunt la fel de importanţi. Ceea ce nu-i deloc adevărat, după cum arată chiar studiul de faţă.

Pe oamenii de la Global îi înţeleg, că au un interes direct de business, dar sunt destui specialişti din alte agenţii care susţin acelaşi lucru. Din punctul meu de vedere 1 milion de abonaţi pe care-i are Antonia nu sunt acelaşi lucru cu 1 milion de abonaţi pe care îi are un vlogger, din simplul motiv că cel din urmă depinde foarte mult de conţinutul pe care îl produce pe net. Ceea ce face ca legătura să se rupă mult mai uşor (vezi cazul Zmenta, care pur şi simplu a dispărut). Mulţi oameni dau subscribe sau Like unui „influencer” strict pentru a se abona la „ce mai scoate tâmpitul ăsta”.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cei de la IKEA au lansat în cadrul Romanian Design Week o cercetare numită „Ce face o casă să fie acasă”. Compania suedeză are anual un studiu global „Life at Home Report”, iar anul ăsta s-au axat pe modul în care e percepută casa de oamenii din lumea întreagă. Găsiţi mai multe detalii despre studiul global chiar pe linkul de mai sus, eu vreau să vorbesc puţin despre rezultatele pentru România. 

Trebuie să aveţi în vedere că IKEA e de 10 ani pe piaţa din România şi că datele lor de vânzări reprezintă din start o bază foarte bună de informaţii. La urma urmei, 120 de milioane de produse vândute nu mint (doar în România). De exemplu, e foarte uşor de ştiut că bucureştenii din sectorul 2 preferă canapeaua EKTORP pe bej, în timp ce oamenii din Băneasa preferă KIVIK pe albastru. Însă pe lângă astfel de date, s-a făcut şi un sondaj pe un eşantion de 1000 de persoane din diferite categorii sociale şi de vârstă. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_156399695

A venit momentul ăla al anului în care echipa Evensys şi PortalHR iau Social Media Managerii la întrebări legate de salariu şi locul de muncă.

Mie mi se pare util pentru că e un reality check pentru toţi cei care au impresia că în Social Media sunt nişte salarii uriaşe şi că tot ce fac oamenii ăia e să stea pe Facebook cât e ziua de lungă.

Din câte îmi aduc aminte, anul trecut eram în scădere şi cu salariile, şi cu numărul de joburi disponibile, deja era dus avântul ăla muncitoresc. Acum mă aştept să fim iar pe scădere, nu foarte mare, dar tot scădere. Pentru că în unele situaţii s-au dat nişte salarii prea mari unor oameni care habar n-aveau cu ce se mănâncă treaba asta.

Chestionarul e disponibil aici, sunt 11 întrebări. Rezultatele vor fi publicate la Webstock 2014, pe 26 septembrie (adică vineri).

Foto: Social media via shutterstock

IN Advertising/PR, Web

Ieri, în cadrul Marketing 360, a fost prezentată o parte dintr-un studiu al Gfk legat de bugetele din social media şi modul în care sunt cheltuiţi banii. Potrivit acestui studiu doar 22% din clienţi au apelat la agenţii specializate pentru comunicarea în social media anul trecut. Totuşi, mi-e greu să cred că 78% dintre companii manageriază in-house toate campaniile de comunicare în social media. Probabil că o parte dintre aceste companii au lăsat jobul respectiv în seama unor agenţii specializate pe web development sau pe PR clasic.

Chiar dacă ne rămân –  să zicem – 50% dintre companiile participante la studiu, tot e un număr foarte mare de clienţi pe care agenţiile specializate pe social media şi comunicarea online ar trebui sa-i câştige cât mai repede. Mai ales dacă luăm în calcul şi alte date din studiul Gfk potrivit cărora peste 50% dintre companiile cu prezenţă în social media au crescut bugetul în 2011 comparativ cu 2010 şi vor face asta şi în 2012. Deci avem minim 200 de companii care vor să crească bugetul în social media dar nu au o agenţie specializată cu care să lucreze.

De ce?

Poate pentru că eforturile „evangheliştilor” din zona asta s-au îndreptat mai mult spre convertirea celor care preferă comunicarea clasică în comunicatori digitali. Ne-am concentrat în ultimii ani atât de mult să convingem oamenii că e important să fie pe internet, să fie în social media, şi mai puţin pe ghidarea lor după ce au făcut pasul spre online.

Desigur, pentru a convinge nişte clienţi că trebuie să se lase ajutaţi de agenţii pentru a avea succes (şi că nu e de ajuns doar să fie pe internet), e nevoie de nişte studii de caz bune. Iar la alea cred că mica noastră industrie încă lucrează.

IN Contraste

În urmă cu câteva săptămâni, am trimis un mail într-o zi de vineri, foarte târziu, aproape de încheierea programului. Nu avea nicio miză, aşa că amânasem răspunsul în ziua respectivă. Câteva ore mai târziu, aproape de miezul nopţii, eram la cinema şi aşteptam să înceapă filmul. Am verificat atunci emailul şi tocmai primisem răspuns de la omul de PR cu care corespondasem. „Ce tare! Chiar şi la ora asta oamenii sunt gata să răspundă, trebuie să fie o adevărată încântare pentru şefii lor să vadă genul ăsta de devotament„. Asta mi-am zis şi uitat apoi întâmplarea.

Zilele trecute am citit despre iniţiativa celor de la Volkswagen, care au decis să oprească în afara programului de lucru serverul de email conectat la telefoanele mobile ale angajaţilor. Măsura e menită să-i ajute pe angajaţi să se concentreze pe odihnă şi dezvoltarea unei vieţi personale. Chiar dacă se spune că în era digitală e necesar să fii în permanenţă conectat, iată că cei de la Volkswagen consideră că e la fel de important şi necesar să fii odihnit şi binedispus. Deşi nu se aplică în toată compania, cred că e un prim pas important.

Despre The Fear of Missing Out am mai scris. Oamenii rămân în permanenţă conectaţi, şi în weekend, şi în concediu, de teamă să nu piardă ceva important. Recent, Universitatea din Worcester a publicat un studiu care arată că unii oameni au devenit absolut obsedaţi de verificarea permanentă a telefoanelor mobile şi au început să audă „vibraţii-fantomă”. Iar nivelul ridicat de stres care e provocat de telefoanele mobile le afectează şi randamentul de muncă.

Cred că în viitor vor exista tot mai multe companii care vor realiza că oamenii lor au nevoie să se deconecteze total de birou în momentul în care se încheie programul de lucru. Altfel vor exista tot mai mulţi oameni ajunşi la epuizare fizică şi psihică într-un ritm de lucru care creşte de la o zi la alta.

Meniu