Astăzi englezii vor juca finala mică de la Cupa Mondială, cea mai mare performanţă a lor din 1990 încoace. Atunci au pierdut împotriva Italiei, acum sper să bată Belgia şi să urce pe podium. Ar fi a doua performanţă a lor, după Cupa câştigată în 1966, pe teren propriu.

Eu unul n-am avut aşteptări foarte mari de la această generaţie a Angliei, nu e niciun jucător care să-mi placă în mod deosebit (nici măcar Henderson, care e căpitanul lui Liverpool). Bănuiam că vor trece de grupe, dar cam atât. Tot parcursul ulterior a fost bonus, ajutat şi de culoarul destul de favorabil. Mi se pare remarcabil ce a reuşit să facă Southgate cu o echipă super tânără, în care mulţi jucători au între 23 şi 25 de ani.

Dacă ne uităm ceva mai atent şi comparăm cu generaţiile precedente ale englezilor, o să ne dăm seama de ce a reuşit această echipă mai puţin talentată decât predecesoarele ei. Să nu ne ferim să spunem asta, Lingard, Rashford, Sterling şi Kane sunt nişte tineri talentaţi, dar nu se compară cu Lampard, Gerrard, Scholes şi Rooney. Din generaţia actuală probabil că doar Kane poate deveni o legendă a fotbalului britanic.

Italia 1990

Echipa-tip care a reuşit acel loc 4 în Italia e cea de mai jos. Aş zice că Gascoigne, Gary Lineker şi Joey Barnes au fost ceea ce poate fi numit acum top class. 

 

În 1994 Anglia nu s-a calificat la mondiale, fiind lăsată acasă de Olanda şi Norvegia. 

Euro 1996

2 ani mai târziu, echipa Angliei care juca semifinale la Euro îi avea în primul 11 pe Gareth Southgate (actualul selecţioner al echipei), Paul Gascoigne, Paul Ince, Alan Shearer şi Teddy Sherringham, plus David Seaman în poartă. 

Franţa 1998

În ’98 englezii deja îi aveau pe Gary Neville, Sol Campbell, Paul Scholes, Owen şi Beckham în echipă. N-au reuşit decât optimi, fiind eliminaţi de Argentina la penalty-uri.

Japonia & Coreea de Sud 2002

4 ani mai târziu, Anglia avea o echipă destul de puternică, cu Scholes, Beckham, Owen şi Heskey, plus o linie defensivă experimentată. S-au oprit în sferturi, cu Brazilia (care a şi câştigat turneul).

Germania 2006

Generaţia din 2006 cred că a fost cea de la care englezii au avut cele mai mari aşteptări. Owen, Rooney, Joe Cole, Lampard, Gerrard, Beckham, plus John Terry lângă Rio Ferdinand. Singura verigă slabă a fost postul de portar, ocupat de Paul Robinson. Tot în sferturi au ieşit englezii, la penalty-uri contra Portugaliei. Au ratat Lampard, Gerrard şi Carragher (care intrase fix ca să bată penalty-uri, în minutul 119).

Africa de Sud 2010

În 2010 a revenit în poartă David James, care avea 39 de ani şi juca la Portsmouth. Atât de rău au stat englezii la capitolul ăla. Au continuat încercările de a-i juca pe Lampard şi Gerrard în aceeaşi echipă, cormoranul fiind trecut în bandă în câteva meciuri, unde se potrivea ca nuca în perete. Au reuşit un egal cu USA şi un 0-0 cu Algeria, aşa că s-au calificat de pe locul 2 în grupă (după USA). Aşa că i-au rezolvat nemţii din optimi.

Brazilia 2014

Altă generaţie cu mult potenţial, în care mixul de tineri şi jucători experimentaţi a dus la un fiasco total. A treia oară în istorie când Anglia n-a trecut de grupe, plecând acasă cu Italia cu tot. Costa Rica şi Uruguay s-au calificat din grupa respectivă. 

Overall, englezii au avut generaţii mult mai talentate decât cea actuală, cu jucători care reuşeau să facă diferenţa la echipele de club. Din păcate, niciun antrenor n-a reuşit să formeze o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Până la Southgate. Peste 4 ani Anglia va fi mult mai experimentată şi cred că va putea ataca trofeul din Qatar. Mai ales că turneul se va desfăşura iarna, când jucătorii ar trebui să fie mult mai odihniţi.

LE: pentru posteritate şi Rusia 2018