Recent, a început demolarea stadionului Steaua din complexul Ghencea. În locul lui se va construi un nou stadion, ceva mai mare şi mult mai modern. Investiţia e una bună în teorie, însă practica ne omoară (ca de obicei).

Nu foloseşte nimănui un stadion aflat în paragină, în timp ce un stadion modern ar putea fi utilizat pentru tot felul de activităţi, de la meciuri de fotbal până la alte sporturi sau concerte. Însă la fotbal situaţia e complicată, Ministerul Apărării fiind în continuare în proces cu echipa lui Gigi Becali. Pentru concerte sunt variante mai bune în București, iar lipsa metroului din zonă face accesul foarte dificil.

Revenind la fotbal și la proces, din punctul meu de vedere situaţia e simplă: marca ar trebui închiriată cuiva, la fel şi dreptul de a juca pe stadionul respectiv.

Din moment ce Armata n-are dreptul să “deţină” (sponsorizeze, mai degrabă) o echipă din primul eşalon, şi, din câte ştiu, nici nu are voie să joace în cupele europene, brandul “Steaua” trebuie valorificat cumva.

Și nu doar la fotbal, ci la toate disciplinele sportive la care se găsesc investitori. În rest, nu prea are sens să finanțezi echipe prin ligile inferioare, de chestia asta ar trebui să se ocupe clubul care va primi şi marca (atenţie, fac abstracţie de Becali, vorbesc de oricine ar primi marca în “arendă”).

Fără o echipă care să joace pe Ghencea, nu văd cum s-ar putea întreţine acel stadion şi care ar mai fi scopul lui. Bucureştiul are deja un stadion modern, ar avea mai mare nevoie de o sală polivalentă precum cea de la Cluj, de exemplu. Şi nu, Euro 2020 nu este nu motiv suficient de bun pentru a consturi 4-5 stadioane, mai ales că nu se va juca pe toate, ci vor fi alocate pentru antrenamente şi variante de back-up. Înţeleg cerinţele UEFA, înţeleg că se vrea creşterea sportului prin aceste măsuri, dar e foarte important ce se întâmplă mai departe cu stadioanele.

De ce insist cu chestia asta? Pentru că uitându-mă pe pozele publicate de Compania Naţională de Investiţii, mi-am dat seama că mi-ar fi plăcut să particip la un ultim meci pe Ghencea. Am mers acolo încă de când eram mic, am prins nişte meciuri memorabile (nu alea bune cu Valencia sau Kiev, ci alea cu Real Madrid, Lyon etc.), am amintiri plăcute din Peluza Nord. Zeci de mii de oameni cântând în ploaie în noiembrie, campionate câştigate, emoţii.

Dacă Armata îngrijea acel stadion, ar fi fost foarte simplu să organizeze un meci de final. Ghencea ar fi fost plină, sunt convins. Însă în lipsa investiţiilor locul s-a degradat, nu avea nici autorizaţie ISU.

Cu ce rămânem? Cu nişte fotografii şi amintirile, în mare parte din cauza unui război surd. Să sperăm că vom avea ce să vedem pe noul Ghencea.

Foto via