În vară se încheie contractul pe care Liga Profesionistă de Fotbal l-a semnat cu Intel Sky Broadcast, o firmă care practic a făcut intermedierea. Liga visează să obţină la fel de mulţi bani pe următorul contract, televiziunile nu mai vor să plătească.

“La fel de mult” înseamnă peste 34,1 milioane de euro / sezon, atât cât s-au plătit în precedenta înţelegere. Exact, aţi înţeles bine. Pentru a difuza meciurile din Liga I Betano (sau cum s-o mai chema acum), televiziunile au plătit 170,5 milioane de euro pentru cei 5 ani de contract. Nu ştiu exact cum s-au împărţit sumele astea între RDS, Telekom, Orange TV, UPC şi Focus Sat, dar nici nu contează aşa mult. Cineva de la LPF trăieşte cu impresia că s-a întâlnit hoţul cu prostul.

Drepturile pentru Uefa Champions League au fost vreo 15 milioane de euro pe sezon. E drept, sunt mai puţine meciuri, dar ce meciuri!

Într-un sezon de Liga I sunt vreo 268 de partide (dacă am calculat bine), toate televizate. Asta înseamnă că fiecare meci a costat aproximativ 130.000 de euro. Deci pentru privilegiul de a putea urmări duelul palpitant dintre Hermannstadt şi Dunărea Călăraşi, cineva a plătit echivalentul unui apartament cu 3 camere în Bucureşti. Şi apoi alt apartament la retur! Vreme de 5 ani la rând.

Adevărul e că cele mai multe meciuri nu fac audienţă, iar pentru câteva derby-uri sforăitoare se pun nişte preţuri astronomice întregului campionat. E normal ca televiziunile să nu-şi mai dorească prelungirea în actualii termeni. Mult lăudatul sistem cu play-off şi play-out a nimerit într-o perioadă în care doar 2-3 echipe contează cu adevărat (Steaua, CFR, Viitorul), aşa că acel spectacol extraordinar care ne-a fost vândut întârzie să apară. Ok, parcă e mai bine decât în urmă cu 10 ani, dar tot nu văd de ce ai da 34 de milioane de euro pentru aşa ceva.

Televiziunile au propus două soluţii: fie se merge pe pay-per-view, se creează un canal TV dedicat, care să fie vândut de toţi cabliştii cu 2 euro pe lună şi în funcţie de numărul de persoane abonate să se împartă banii, fie se fac mai multe pachete, iar televiziunile îşi aleg opţiunea 1 sau primele 3 opţiuni, sau primele 5 opţiuni. În această a doua variantă se face o ordonare a meciurilor în funcţie de importanţă la fiecare etapă (se iau în calcul potenţialul de audienţă, poziţia din clasament a echipelor etc.).

Realist vorbind, în varianta a doua meciurile cele mai slabe dintr-o etapă nu mai ajung să fie difuzate la TV. Însă nici în prima variantă, cea pay-per-view nu mi se pare foarte profitabilă. În exemplul dat de televiziuni, dacă 1,5 milioane de oameni se abonează la canalul cu Liga I, ajung la cluburi aproximativ 36 de milioane de euro pe an. Sună bine, dar e foarte puţin probabil. Cred că şi 500.000 de abonaţi ar fi un număr mare.

Cel mai probabil televiziunile se vor înţelege cumva cu cluburile, însă eu aş paria că nu se vor obţine aceleaşi sume ca în anii precedenţi. Sumele mai mici de bani vor crea un dezechilibru la cluburi (pentru că jucătorii au contracte făcute pe ani mulţi şi bugetele echipelor se bazează în mare măsură pe banii din drepturile TV), se vor căuta jucători tot mai ieftini, iar până la urmă ne vom trezi cu un fotbal şi mai slab decât cel de până acum. Din rău, în mai rău.