Am ajuns săptămâna trecută la ediţia cu nr. 5 a conferinţei FAIL’D. E un eveniment în care sunt implicaţi şi nişte oameni din gaşca Ideo Ideis, aşa l-am descoperit. 

Ideea asta de conferinţă despre eşec a tot apărut în ultimii ani, ştiu că s-au făcut nişte chestii pe la Timişoara, parcă şi prin Bucureşti au mai fost mici evenimente. Cred că nu vorbim suficient de mult despre eşecurile noastre şi nici n-aş fi crezut că sunt aşa mulţi oameni interesaţi să afle despre eşecurile altora. Chiar şi când ai o poveste bună, căreia îi dai o notă amuzantă, nu e nimic sexy la un fail. De-aia nici nu se fac conferinţe mari, cu sponsori, pentru că nu avem aşa multe branduri curajoase care să se asocieze cu acest concept.

Formatul FAIL’D încă e în dezvoltare, la ediţia asta au fost 10 speakeri, care au avut la dispoziţie vreo 15 minute să-şi spună povestea. Puţin cam intens totul pentru o seară de joi, însă mi-a plăcut mult, aşa că voi încerca să ajung şi la următoarele ediţii.

E foarte interesant să vezi despre ce failuri aleg oamenii să vorbească. Am identificat un tipar: cele mai multe tipe au vorbit despre eşecuri personale, în timp ce bărbaţii s-au concentrat pe eşecurile profesionale şi mi se pare că s-au deschis mai puţin.

Actriţa Ada Galeş a făcut o distincţie interesantă între lucrurile pe care le putem controla şi cele aleatorii. De multe ori băgăm toate momentele astea în aceeaşi categorie a eşecurilor, fără să analizăm dacă am fi putut face mai mult sau nu. Ea spunea că ar trebui să acceptăm eşecurile provocate aleatoriu şi să trecem rapid peste ele, în timp ce alegerile personale greşite care duc la fail-uri ar trebui să fie intens analizate.

Ada a dat exemplu situaţia din urmă cu 2 ani, când a fost concediată de Teatrul Sică Alexandrescu din Braşov, în urma unor proteste legate de conducerea teatrului. A fost un fail pe care l-a acceptat tocmai pentru că a venit oarecum aleatoriu. În schimb, a povestit şi de greşeli în alegerile personale, care au ajutat-o mai apoi să evolueze în relaţiile pe care le-a avut ulterior.

Ada Roseti s-a deschis mai greu, însă atunci când a făcut-o am rămas cu gura căscată. A vorbit despre greşelile faţă de părinţi şi cele faţă de copii şi a povestit cum a învăţat să accepte un eveniment din familia ei asupra căruia nu avea niciun fel de control şi despre cum a învăţat să-şi lase copiii să facă propriile alegeri greşite, fără să mai încerce să-i protejeze excesiv.

A fost emoţionant, a fost ca o şedinţă de terapie în grup în anumite momente, însă nu în modul dubios. Găsiţi pe pagina de Facebook nişte video-uri de la eveniment, iar recomandarea mea ar fi să urmăriţi pagina pentru evenimentele viitoare, chiar merită.