Ştiţi că tot oraşul se chinuie să iasă spre vest pe Bulevardul Iuliu Maniu, de se blochează întregul cartier Militari la fiecare final de săptămână. Alternativa e pe B-dul Uverturii şi prin Chiajna sau pe B-dul Timişoara, apoi Valea Cascadelor şi tot Iuliu Maniu. De ce nu se face o străpungere pe lângă CET Vest până la Centură n-o să înţeleg prea curând, dar asta e altă discuţie.

PMB lucrează de ani buni la o fantasmagorie, o “autostradă suspendată” direct din Splaiul Independenţei, peste podul Ciurel, apoi până la A1. N-o să fie gata prea curând.

Între timp, un primar din Ilfov a rezolvat parţial problema, la pachet cu multe altele pentru locuitorii din comuna lui. E vorba de primarul din Chiajna, care a făcut un drum de legătură care conectează cartierul Giuleşti Sârbi de Chiajna.

Din capul locului trebuie să spun că primarul de la Chiajna pare că se încadrează mai mult la categoria “a furat, dar a şi făcut”. Omul e primar din 1996 sau ceva de genul, între timp a făcut stadion, a avut echipă în Liga I, a tras gaze, a făcut o canalizare (subdimensionată din start, dar există), acum vrea să pună apă curentă. Dar localnicii n-au doar cuvinte de laudă. Chiajna e o suburbie a Bucureştiului, ca să nu spun că a devenit un cartier al capitalei. Oricum tot ce e în interiorul şoselei de centură ar trebui să fie parte din Bucureşti, probabil că aşa va fi mai devreme sau mai târziu.

Drumul despre care vorbesc este DC21 şi poate reprezenta o scurtătură din Giuleşti până spre şoseaua de centură şi A1. Citisem ştirea luna trecută, dar abia recent am ajuns pe-acolo (şi am descoperit o zonă foarte frumoasă de stufăriş în zona de captare a râului Dâmboviţa dinainte de Lacul Morii).

Realitatea din teren e parţial bună. În sensul că drumul arată bine, pare făcut cu simţ de răspundere, are câte o bandă pe sens şi e drept, bine marcat, dar nu rezolvă foarte multe probleme. Le dă o alternativă oamenilor care locuiesc în Chiajna şi vor să iasă spre Bucureşti (pentru că prin Militari sunt cozi uriaşe încă de când eram eu mic). Le dă o soluţie şi oamenilor care vor să meargă spre centură, însă actualul drum nu va putea niciodată să preia un volum prea mare de trafic pentru că trece printre străduţele din cartierul Giuleşti Sârbi, într-o zonă care până acum era total izolată.

E genul de chestie care probabil că le-a dat peste cap univesul oamenilor care locuiesc acolo. De unde erau la capătul Bucureştiului (la propriu, după ei nu era decât un mare câmp şi nu treceau deloc maşini), au ajuns să fie punte de legătură între Giuleşti şi Chiajna, un nou drum de ieşire din oraş.

În timp, s-ar putea găsi o soluţie de lărgire, poate de conectare a drumului cu Calea Giuleşti direct, astfel încât să poată fi o soluţie reală de preluare a traficului.

Altfel, am ajuns cu ocazia asta în premieră şi în Giuleşti Sârbi, una dintre puţinele zone din Bucureşti în care nu ajunsesem până acum, şi mi se pare că e fix ceea ce ar fi putut fi mare parte din Bucureşti dacă nu veneau comuniştii la putere. Are un aer de mahala de la mijlocul anilor ’40, cum vezi prin poze şi prin filmele lui Sergiu Nicolaescu.