Cunoaşteţi oameni care spun că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu? Sau care au impresia că au copilărit frumos în anii ’90? Arătaţi-le proiectul ăsta video, şi poate le mai vine mintea la cap.

Copiii Revoluţiei e un proiect-documentar menit să le aducă aminte oamenilor cum era viaţa în comunism, cum a fost Revoluţia şi ce s-a schimbat de atunci.

Sunt câteva zeci de interviuri cu oameni din Timişoara, Sibiu, Cluj şi Cugir, despre ce făceau la Revoluţie şi ce îşi amintesc din perioada următoare. De ce şi Cugir? Pentru că, spre surprinderea mea, acolo a fost o Revoluţie tare sângeroasă. 

Oamenii incendiază sediul Consiliului Popular (primăria) și distrug însemnele Republicii Socialiste România de pe clădire. Coloana de manifestanți se deplasează apoi la sediul Miliției, inflamată de zvonul (neconfirmat) că ar fi fost arestați 3 dintre protestatari. Pe fondul atitudinii ostile a șefilor Miliției, dar și al consumului băuturilor alcoolice, unii dintre protestatri devin violenți. Sunt incendiate 8 autoturisme și clădirea Miliției. Comandantul Miliției și un subofițer se aruncă de la etaj, pentru a scăpa de flăcări, dar sunt linșați de mulțime.

A doua zi la prânz, muncitorii din Cugir formează un comitet local de conducere și proclamă Cugirul oraș liber, în cadrul unei manifestații organizate pe stadionul din oraș. La scurt timp, ajunge la Cugir vestea că dictatorul a fugit, iar cugirenii încep să se organizeze pentru lupta împotriva teroriștilor, despre care toți știau că urmăresc să-l apere pe Ceaușescu și să-l readucă la putere. În timpul evenimentelor dintre 21 decembrie și 10 ianuarie, la Cugir își pierd viața 10 persoane și sunt rănite 70.

Sursa

Când aveţi timp, urmăriţi şi video-urile proiectului. Plus un clip live, făcut la lansare, în care au intrat câteva zeci de oameni în direct.

Eu am făcut bookmark, şi abia aştept să mai aud pe cineva care să spună că era mai bine pe vremea aia, ca să printez siteul ăsta, să-l fac sul şi să-i dau cu el în cap.

Cu ocazia asta mi-am adus şi eu aminte prin ce sărăcie am trecut la începutul anilor ’90, ce bucurie stupidă a fost când au apărut sucurile TEC, cum încă erau cozi la lapte şi iaurt prin ’92-’93 şi alte câte şi mai câte greutăţi prin care am trecut.