Ok, poate nu Preşedinte, dar măcar Ministru

Răzvan Pleşca este un fotbalist de 37 de ani, legitimat la Gaz Metan Mediaş, aflat spre finalul carierei. Într-un interviu dat pentru Gazeta Sporturilor, Răzvan Pleşca dă o declaraţie absolut magnifică, pe care ar trebui să o printăm şi s-o ducem în toate şcolile profesionale, în toate liceele de rang inferior.

– Rămâne un regret că n-ai fost convocat măcar o dată la echipa națională? 

– Nu! Îmi place să fiu sincer cu mine. Cred că mulți jucători fac greșeala asta după ce se retrag și se cred mai buni decât au fost în realitate. Eu nu pot să fac această greșeală. Trebuie să fiu realist. În perioada în care mi-am desfășurat activitatea, la națională erau Tătărușanu, Pantilimon, care venea de la Manchester City, Silviu Lung. Ei meritau să fie convocați. Eu am fost un portar bun la o echipă mică și sunt mândru de acest lucru.

Într-o perioadă în care toţi fotbaliştii se cred cei mai buni din istorie, vine acest băiat din Arad şi admite că astea au fost limitele lui. Un portar bun la o echipă mică, un om care şi-a făcut meseria cum a putut mai bine şi care acum, la final de carieră e mulţumit de ceea ce a realizat.

Pentru asta ar putea foarte bine să fie numit Ministru al Educaţiei, să predice atitudinea lui în toate şcolile, să introducă un curs în şcoli în care să fie învăţaţi copiii că nu-i nicio ruşine să ai o carieră normală, că nu trebuie să faci nici SOS, nici bani în cantităţi industriale, că nu putem fi toţi pe locul 1. Să vină Răzvan Pleşca la dezbatere cu Selly, să vedem acolo confruntare de idei. 

Atenţie! Nu vorbim de autosuficienţă, mai ales într-o ţară în care toţi visează la bani munciţi cât mai puţin şi la locul 1 picat din cer. Vorbim despre o ţară care are nevoie de instalatori mulţumiţi cu maşina pe care o conduc, de brutari care se simt bine cu ceea ce fac, nu de frizeri care dau zeci de mii de euro pe ultimul model de BMW. 

Ca să poată avea o adevărată clasă de mijloc, România are nevoie de câteva milioane de oameni care să fie mulţumiţi cu ce au. Oameni care să ajungă la un anumit nivel şi care să spună “Ok, cred că astea sunt limitele mele. Am o familie care o duce ok, am nişte economii, am o maşină bună, e destul.”

În loc să avem milioane de oameni frustraţi că n-au toate chestiile la care visează, mai bine am avea câteva milioane de Răzvan Pleşca.

Foto via