Anul ăsta se împlinesc 10 ani de la una dintre cele mai mişto campanii care s-au întâmplat în online-ul românesc, Redescoperă România. Cu un pilot desfăşurat în 2010, Redescoperă România a constat în 6 excursii de câte o săptămână prin ţară cu bloggeri şi proto-influenceri locali, întinsă pe tot parcursul lui 2011. Oameni cu blog sau oameni care aveau măcar un cont de Twitter cu mulţi urmăritori.
S-au pus la masă atunci câteva branduri româneşti: Petrom, BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Ţăranului Român şi au coordonat un proiect cum nu se mai întâmplase până atunci (şi nici nu s-a mai întâmplat la nivelul ăla).
Era vremea în care dura 5 minute să dai un tweet cu o poză, că semnalul era 3G în cel mai bun caz, dar în general aveai bandă de WAP. Live Video? Streaming? Ce-s alea? Nu se punea problema, şi chiar dacă am fi încercat aşa ceva, s-ar fi văzut oribil.
Ideea din spate a fost mişto. Bobby Voicu (care era unul dintre cei mai influenţi bloggeri pe-atunci) a adunat o mulţime de bloggeri mai mici şi mai mari, aproape toţi bloggerii importanţi din România. Zic „aproape” pentru că au fost nume care n-au participat, fie n-au vrut, fie n-au putut.
Principiul a fost simplu: vizităm cât mai multe obiective turistice din România, aflăm despre obiceiuri prin documentarea oamenilor de la MŢR, apoi redăm totul pe net prin filtrul propriu.
Răzvan era cu video-ul, Doru cu bio-fauna, Augustin cu poveştile şi tot aşa. A fost o poveste despre oameni, cum ar zice Oltea.
La nivel personal a fost o experienţă incredibilă, în care am cunoscut mai bine jumătate din onlineul românesc şi am avut ocazia să fiu prin preajma unor oameni pe care îi super admiram. Aveam 22 de ani şi ţin minte că mi se părea wow să iau micul dejun cu Bogdana, pe care o văzusem numai prin conferinţe până la momentul ăla şi care era unul dintre cei mai bine cotaţi publicitari ai momentului.
Pentru puştimea de 20 şi un pic de ani a fost mană cerească proiectul ăsta, fără nicio exagerare. S-au creat prietenii care mai rezistă şi acum, am învăţat de la nişte oameni care făceau şi încă fac performanţă în domeniile lor. Adrian Mihălţianu, ca să dau un singur exemplu.
Din păcate n-a mai rămas mare lucru de pe urma acelui proiect. Era un site, era şi o aplicaţie de mobil, şi contractele de mentenanţă au mai mers o vreme, apoi au expirat şi lucrurile astea au dispărut. Au rămas doar articolele de pe unele bloguri (că şi blogurile participanţilor au cam dispărut) şi nici alea nu sunt scrise cum trebuie. E multă emoţie şi multă experienţă personală acolo unde ar fi trebuit să fie informaţie turistică, scurtă şi la obiect. Găsiţi şi pe blogul ăsta o categorie dedicată cu nişte articole pe care azi le-aş scrie total diferit.
Singurul care a scris mai mult pentru public şi nu pentru bulă a fost Vali, care punea informaţii la obiect şi câteva poze. Unele informaţii mai sunt valabile şi azi. Şi varianta lui era perfectibilă, dar măcar mergea mai mult pe info concrete. Ce-i drept, nu cred că s-au gândit prea mulţi pe termen lung, că se va termina contractul cu agenţia sau că brandurile vor renunţa şi proiectul o să dispară. Nici n-aveam maturitatea necesară să ne gândim la asta. Plus că era un ritm nebun, erai toată ziua pe drumuri (şi aveam drumuri chiar mai proaste decât acum), apoi seara trebuia să produci un text, să editezi poze, unii chiar să editeze videouri la foc automat. Şi eventual să mai poţi să şi socializezi, apoi de la 7-8 urma încă o zi de alergătură.
Redescoperă România a fost un proiect mişto pentru vreo 100 de oameni, dar putea să fie mult mai mult de-atât. Un astfel de proiect realizat astăzi ar promova incredibil România şi ar produce nişte materiale de top cu toate obiectivele turistice importante, materiale care ar fi valabile mulţi ani de-acum încolo.
Pe de altă parte, genul ăsta de proiect n-ar mai fi posibil astăzi, pentru că ar costa sute de mii de euro. Să aduni influencerii momentului şi să-i plimbi ca să producă conţinut nu se mai poate face pe gratis, cum am făcut noi acum 10 ani. Doar că erau alte vremuri, mult entuziasm, multă energie tinerească.
S-au luat şi premii cu campania asta, tone de premii, cred că a fost cea mai premiată campanie din România. S-au făcut şi tot felul de încercări de a replica modelul, ţin minte că vreo 4-5 ani după RR multe branduri făceau genul ăsta de plecare cu obiective turistice şi vizite mai mici, cam cu aceiaşi oameni.
Am vrut să scriu postarea asta mai mult ca să marchez momentul, probabil că am fi organizat şi o întâlnire sau ceva dacă nu era pandemia.
7 comentarii. Leave new
Ar trebui sa redeschid blogul pe .ro si in 10 ani facem iar: “Redescopera Romania”, versiunea “5 minute de la masina ca obosim” 😀
Bobby, sper că la versiunea asta avem și scafandrul invitat. (pentru refresh: scafandrul în port popular din Bucovina. Nu mai am alte referințe de oferit)
știi, de multe ori erau două chestii:
1. eu aveam un modem din ăla extern, mifi, cu care aveam net. că de obicei, pe unde ajungem, nu avem net. și am dat cu ăla net la mai mulți oameni. era enervant și greu să scrii ceva când nu aveai net.
2. mulți oameni au văzut și recunoscut, mai fățiș, mai pe ascuns, etica muncii. de aia, peste 10 ani, suntem aici.
„…nişte articole pe care azi le-aş scrie total diferit.”
Cum?
Axate mai mult pe informaţie de bază, turistică, chiar dacă la vremea aia eram 20 de oameni care vizitam acelaşi lucru şi scriam despre asta.
Noi încercam atunci să venim cu unghiuri diferite, ni se părea că dacă scriem cu toţii aceleaşi informaţii de bază o să se plictisească lumea. Gândeam la nivel de bulă, nu neapărat la nivel de public. Erau cititori care urmăreau mai multe bloguri, dar nu erau aceiaşi oameni peste tot.
Puteau fi scrise nişte articole cu o bucată de informaţie tehnică: cum ajungi, care e programul, cât costă intrarea etc. şi apoi impresii personale.
Partea nasoală era că n-aveam timp de toate astea. N-aveam 2-3 ore la dispoziţie în fiecare seară pentru a redacta un astfel de articol. După 3-4 zile se acumula oboseala. Plecam de dimineaţă, de pe la 9, eram toată ziua pe drum, ajungeam la cazare la 20:00, mâncam şi mai aveam 2-3 ore de socializare. Sigur, te trezeai de câteva ori mai devreme, dar ajungeai să nu mai ai energie.
Pe de altă parte era nevoie şi de relatări live, de la faţa locului, pe twitter, facebook şi ce mai foloseam atunci. Nu ar fi fost nimeni interesat să vină după 2 săptămâni să citească articolele scrise „pe îndelete”.
Ce piscotareala a mai fost atunci..
Tu să fii sănătos!