Care e faza cu hainele „vintage”?

H&M a anunţat recent că intră cu brandul de haine şi accesorii second-hand Sellpy pe mai multe pieţe din Europa, printre care şi România. Sellpy e o platformă online ce va fi prezentă pe 24 de pieţe europene odată cu extinderea asta şi e deţinută în proporţie de 70% de H&M. 

Înţeleg că e un business bun aici, dar nu-mi dau seama de ce ar vrea un client de fast fashion să ia haine second hand. Adică în capul meu cele două lucruri se exclud din mai multe puncte de vedere.
Oricum fast fashionul nu are o durată mare de viaţă, le mai iei şi second hand? Credeam că de-aia îţi iei fast fashion, ca să obţii un preţ bun. 

Ce-i drept, pe siteul Sellpy am văzut că sunt şi haine mai „slow fashion”, dar acolo preţurile sunt uneori foarte mari. 74 de euro un tricou second hand? Really? Şi la condition scrie „Acceptable”.

Îşi mai ia şi Antonia uneori haine „vintage”, că ăsta e termenul cool, pe care îl folosesc în general tipele. Ba chiar am văzut că e un trend de câţiva ani.

De ce? Sunt sute de mii de magazine online cu livrare în România, de ce mi-aş lua haine purtate deja de altcineva? Chiar dai de o bluză sau de o fustă cum n-a mai fost pe lumea asta şi trebuie s-o iei fix pe aia?