Am văzut weekendul ăsta The Tinder Swindler, un documentar de pe Netflix care spune povestea unor femei înșelate de un escroc sentimental care ducea o viață fabuloasă pe banii altora. Simon Leviev se dădea drept fiu al unui milionar israelian, agăța femei pe Tinder, le plimba cu avioane private, le făcea să creadă că are extrem de mulți bani, apoi le cerea sume mari împrumut.
Cu unele avea o relație luni întregi înainte să facă asta, le câștiga încrederea, le cunoștea familiile, apoi inventa niște pretexte legate de dușmani care îi vor răul.
Omul acționa dinainte de 2015, mereu în același mod și se folosea de banii unei femei ca să o impresioneze pe alta cu averea lui. Apoi trecea la următoarea și la următoarea, într-o uriașă schemă Ponzi care a păgubit zeci de femei de peste 10 milioane de euro în total.
Am văzut și un tipar în genul de tipe pe care le targeta, uneori se mulțumea doar să le devină prieten apropiat, dacă nu se legau lucrurile din punct de vedere sexual.
O tipă s-a dus la presa din Norvegia, care a început documentarea, așa s-a făcut legătura cu a doua tipă care apare în documentar, iar într-un final a citit și a treia tipă, care era împreună cu Simon de 14 luni (!!!) și care l-a și dat pe mâna poliției. Omul a fost extrădat în Israel, unde a făcut doar 5 luni de închisoare. Femeile nu și-au recuperat banii, dar au vândut povestea la Netflix și probabil că și-au luat bani buni de acolo.
Merită să vă uitați la documentar, o să gândiți de multe ori ”Doamne, ce credule sunt unele femei…”. Nu uitați că pentru fiecare Simon Leviev sunt cel puțin 10-20 de femei gold diggers care scapă neprinse deși produc pagube poate la fel de mari.
Însă ce m-a revoltat pe mine este lipsa de reacție a celor 2 platforme prin intermediul cărora Simon își agăța victimele.
Articolul inițial a apărut în februarie 2019, adică acum fix 3 ani. Timp în care Instagram și Tinder n-au făcut absolut nimic pentru a-i opri accesul unuia care era condamnat pentru înșelăciune!
Înțeleg că a fost un boom la vremea respectivă în presa nordică, presupun că au ajuns știrile și prin Anglia sau Franța. Este exclus ca oamenii de la Instagram și Tinder să nu fi auzit de povestea asta. Un escroc care cel puțin 5 ani a înșelat zeci de femei în același mod, poate chiar mai multe. Câte femei măritate or fi picat în plasa lui dar care acum nu mai vor să recunoască? Sau câte au ales să treacă peste poveste dacă au scăpat ”doar” cu câteva zeci de mii de euro pierduți?
Putem presupune fără probleme că Instagram și Tinder știau de povestea asta și au ales să nu-și protejeze utilizatorii. Abia zilele trecute, după ce filmul a bubuit pe Netflix, cei de la Tinder l-au blocat pe toate conturile. Pe Instagram și-a șters el contul, iar acum au apărut zeci de conturi fake cu poze postate de el în ultimii ani, de când s-a întors în Israel.
Duce o viață la fel de luxoasă, nu se știe pe banii cui. Probabil s-a folosit de faptul că acolo nu ajunsese povestea lui și a continuat să facă aceleași lucruri. E puțin probabil ca în 5 luni de închisoare să fi venit cu o idee de business fabuloasă, care i-a adus brusc un statut de magnat.
Deci omul și-a văzut de treabă, Tinder și Instagram au raportat matchuri, likeuri și engagement, toată lumea fericită. Mai puțin femeile păgubite.
Ce trebuie să reținem aici e că rețelele astea sociale cărora le acordăm atât de mult timp ne văd doar ca pe niște cifre într-un excel. Fără presiune publică nu vor să facă absolut nimic care le-ar putea scădea cifrele, indiferent cât de moral și normal ar fi să ia măsuri în anumite situații. Acționează fără scrupule, de multe ori în defavoarea utilizatorilor.
3 comentarii. Leave new
Poate ai vazut la stiri cazul batranei de 70-80 de ani care voia sa fie model pentru nu stiu ce agentie din Paris chipurile. Escrocata de o tinerica, botoxata, siliconata, plina de toale de bani multi. 35 000 de euro luati doar de la femeia asta. Pagube de peste 250 000 in total. Romania, centrul Bucurestiului. Si cati or fi cei care o duc super bine pe seama prostiei si credulitatii altora.
Articolul se bazează pe presupunerea că aplicațiile astea ar trebui să facă pentru a-i proteja. E responsabilitatea lor să facă investigațiile sau educația necesară? Nu de asta există organizații de stat?
Pentru că e o dezbatere mai mare aici legată de responsabilitate. Unde tragem linie?
Exemplu extrem: oamenii petrec în medie pe zi câteva ore în fața televizorului și alte ore pe social media, timp în care se auto-distrug. N-au timp să gătească sănătos sau să facă sport, dar au timp să consume lucruri de pe astfel de aplicații. Pierd bani – direct și indirect (pe termen lung). Asta înseamnă că aplicațiile ar trebui să impună oamenilor o limită de 10 minute pe zi?
Cine ar trebui să ia deciziile astea, cine-și asumă responsabilitatea? Presupunem că utilizatorii sunt capabili să ia deciziile astea pentru ei și îi lăsăm 100% liberi? sau angajăm niște oameni care să impună ce cred ei că ar fi bine pentru persoanele respective?
„With great power comes great responsibility” Uncle Ben