Refugiaţii ucraineni vor fi aici şi după ce ne plictisim de ei

De când m-am dezmeticit puţin din toată situaţia asta cu războiul am în cap discuţiile de la criza refugiaţilor din 2015. România n-a fost tranzitată atunci de refugiaţii veniţi preponderent din Siria, însă ţin minte ce se discuta în Ungaria la momentul respectiv. M-am nimerit la Budapesta în perioada în care la TV ni se arătau lupte de stradă şi ştiu că am schimbat în ultima clipă hotelul ca să nu fiu prea aproape de gara Keleti.

Realitatea era cu totul alta, refugiaţii îşi găsiseră loc pe lângă gară şi păreau destul de paşnici, puţini au fost cei care au cedat presiunii şi au intrat în conflict cu forţele de ordine, într-un episod izolat.

Dar pe lângă asta, ştiu că atitudinea generală era una de plictiseală faţă de subiect, sau erodare dacă vreţi.

Nu prea mai avea nimeni chef de refugiaţi, ungurii voiau să se întoarcă la treburile lor.

Situaţia de acum va continua o vreme, indiferent cât de rapid va înceta focul. O parte dintre cei aproape 50.000 de refugiaţi vor rămâne în România mult timp de-acum încolo. Dacă mai continuă războiul e posibil ca numărul lor să se dubleze sau tripleze. 

E important să înţelegem că ăsta e un maraton, nu un sprint. Nu va fi suficient să donăm acum câteva pături şi alimente, ci e nevoie de planuri pe termen mediu şi lung. Oamenii ăştia n-au venit în concediu şi le-au fost pierdute bagajele, ci au fugit din calea războiului. În funcţie de deznodământ e posibil să nu se mai întoarcă deloc în ţara lor. Unii nu vor mai avea la ce să se întoarcă, altora le va fi frică.

Vor avea nevoie de ajutorul nostru şi peste o săptămână sau două. Şi când spun ajutorul „nostru”, mă refer atât la stat, cât şi la iniţiativele private. Nu toţi au rude în Vestul Europei, nu toţi vor să plece atât de departe. Şi totuşi, n-o să poată fi găzduiţi la nesfârşit de familii inimoase.

Nu vă faceţi iluzii, interesul pentru criza refugiaţilor o să treacă în câteva săptămâni, o să ne „plictisim” de subiectul ăsta şi o să vedem că ei sunt tot aici, având nevoie în continuare de ajutorul nostru.

E excelent că s-a mobilizat multă lume acum, însă dozaţi-vă efortul şi pregătiţi-vă mental pentru efecte pe termen lung. Războiul ăsta ne va afecta şi pe noi chiar dacă nu se trage un foc de armă pe teritoriul României. Economic deja se simte, urmează să vedem şi cultural în următorii ani. Vor fi ucraineni care se vor stabili aici, care vor fi asimilaţi şi care le vor povesti nepoţilor români cum au fugit ei din calea războiului cu zeci de ani în urmă.