A apărut o ştire zilele trecute prin presa din afară în care se vorbea despre oraşul aproape utopic pe care vrea să-l creeze Elon Musk undeva în Texas. Angajaţii lui Musk ar trebui să muncească şi să trăiască acolo într-o societate care să le ofere totul (servicii, magazine, şcoli şi grădiniţe pentru copii etc.). Teoretic n-ar fi ceva utopic, sunt alte companii care au astfel de orăşele dedicate lor, dar vorbim de Elon Musk, deci sigur e vreo idee nebună la mijloc.
Am auzit la un moment dat despre Disneyland Paris şi comunitatea de acolo, care e destul de închisă, oamenii se căsătoresc între ei şi trăiesc ani la rând acolo, uneori fără să ajungă în Paris (nici nu au timp de asta).
Însă ce mi-a atras atenţia a fost că articolul din Boing Boing zicea că Musk vrea să-şi facă propria lui Fordlandia. Câteva căutări mai târziu am descoperit care e treaba cu Fordlandia şi mă mir că nu m-am mai lovit de povestea asta până acum.
Se pare că în anii ’20 din secolul trecut, Ford încerca să rupă monopolul britanic asupra producţiei de cauciuc natural, care se folosea în special la anvelope. Henry Ford s-a gândit să creeze o colonie care să producă cauciuc, aşa că a ajuns să negocieze cu guvernul din Brazilia pentru o zonă mare de teren. A luat 10.000 de kilometri pătraţi pentru 9% din profiturile generate de Fordlandia. Planul era ca oraşul să ajungă să fie locuit de 10.000 de oameni, iar asta se întâmpla prin 1926.
Până în 1928, Companhia Ford Industrial do Brasil construise deja un oraş cu foarte multe lucruri trimise din SUA pe două vase cargo. Au făcut case, un spital, o şcoală, o bibliotecă, un hotel, teren de golf, un parc, o piscină şi multe altele.
Culmea, tipul american de case şi dieta pe care Ford a încercat s-o impună n-au fost pe placul angajaţilor brazilieni. Sigur că mâna de lucru au adus-o din oraşele aflate în apropierea Fordlandiei, nu cred că ar fi găsit americani dornici să plece la mii de kilometri distanţă, într-un mediu pe care nu îl cunoşteau şi cu o climă total nouă.
Nici brazilienii nu au fost foarte fericiţi cu clima pentru că erau obligaţi să muncească în temperaturile extrem de ridicate din miezul zilei, cu o umiditate ridicată.
În plus, nici producţia de cauciuc natural nu mergea aşa bine, specialiştii trimişi de Ford acolo nu aveau experienţă cu agricultura tropicală, iar copacii de cauciuc natural nu se dezvoltau prea bine dacă erau înghesuiţi. În mediul lor natural creşteau pe lângă alţi copaci din alte soiuri, luau distanţă unii de alţii etc. Însă fiind vorba de o corporaţie, Ford îşi dorea să eficientizeze totul, aşa că au plantat copacii foarte apropiaţi unii de alţii, ceea ce i-a expus la răspândirea paraziţilor şi la alte probleme.
Lucrurile nu mergeau deloc bine. Aşa că s-a ajuns la revolte populare, după numai 2 ani. Au tăiat firele de telegraf şi i-au fugărit pe managerii americani şi a durat ceva până când armata braziliană a venit şi a restabilit ordinea. S-a negociat puţin pe regimurile alimentare şi s-a reluat munca în Fordlandia.
În 1934 Ford Motor Company a renunţat la proiectul Fordlandia şi a mutat producţia puţin mai spre Nord-Est, în Belterra, într-o zonă mai prietenoasă cu arborele de cauciuc. Fordlandia nu livrase niciun pic de cauciuc în cei 6 ani de existenţă.
În 1945 a apărut cauciucul sintetic, aşa că n-a mai fost mare nevoie de exploatarea arborilor de cauciuc. Henry Ford al II-lea, nepotul fondatorului companiei, a vândut înapoi cele două oraşe către guvernul brazilian cu o pierdere estimată de peste 20 de milioane de dolari (echivalentul a 300 de milioane azi).
După ce a fost aproape abandonat zeci de ani la rând, Fordlandia renaşte, având azi peste 3500 de locuitori.
Mie toată povestea asta mi-a adus aminte de Falansterul lui Theodor Diamant, un soi de societate utopică proto-comunistă dezvoltată la Scăieni (undeva lângă Ploieşti) de câţiva boieri români după ideile lui Charles Fourier. E şi un film pe tema asta, pe care l-am şi văzut la un moment dat la cinemateca Union, e cu Adrian Pintea în rol principal.
Dacă aveţi timp, băiatul de mai jos a povestit pe larg ce s-a întâmplat cu Fordlandia. Sau puteţi citi cartea scrisă de Greg Grandin.
Foto via
