in Casual stuff

Bucureștiul a redevenit un oraș cosmopolit

O realitate pe care n-am observat-o, deși era evidentă: România comunistă își pierduse caracterul cosmopolit. Câteva zeci de ani n-au mai sosit străini de nicăieri (foarte, foarte puțini străini pe la Medicină sau Politehnică, atent supravegheați și trimiși acasă la orice suspiciune), ba chiar au plecat o mulțime de sași, vânduți la bucată de autorități. Am rămas doar cu urmașii celor care au venit încă din epoca fanariotă și care au creat un mix de stiluri, de culturi și obiceiuri. În funcție de zona țării aveam ruși, sârbi, turci, francezi, maghiari, greci, chiar și italieni sau germani.

Bucureștiul interbelic era plin de arhitecți francezi, meșteri cu origini germane, cântărețe de jazz americane sau chiar ingineri englezi. Chestia asta s-a pierdut după cel de-al Doilea Război Mondial și n-am recuperat-o zeci de ani după căderea regimului comunist.

Lucrurile s-au schimbat în ultimii ani (vreo 5 ani, aș zice), odată cu sosirea multor expați. Dacă mergi în Centrul Vechi o să dai și de turiști aflați în căutare de băutură ieftină în cantități industriale, dar și de expați care preferă varietatea de restaurante și baruri. Vei auzi engleză, italiană, franceză și multe alte limbi străine, într-o zonă care mi se pare că e tot mai puțin frecventată de români.

Acestor străini li se adaugă și numărul mare de lucrători veniți de prin Asia sau Africa, acei muncitori non-UE pentru care s-au crescut limitele la începutul anului.

Mulți lucrează ca livratori pentru servicii ca Glovo sau Tazz, alții sunt în construcții sau în Horeca. Îi văd la Lidl când pleacă la cumpărături în grupuri, îi văd mai rar pe la mall sau la plimbare în parc. Unii se vor acomoda aici, poate că își vor întemeia familii și vor avea copii care vor învăța în școli românești și vor fi asimilați.

E un fenomen care se întâmplă peste tot în țările Vestice, la noi era destul de rar, fix într-o zonă aflată la limita dintre Orient și Occident, granița mai multor imperii, unde eram obișnuiți cu multiculturalitatea. 

Citeam zilele trecute o poveste despre doi puști care făceau mișto de un angajat asiatic dintr-un centru de relaxare. Discriminarea e la tot pasul, ne este greu să acceptăm ”străinul” după ce ni s-au băgat în cap doar idei de propagandă naționalistă. Din punctul ăsta de vedere nu suntem departe de ideile francezilor, italienilor sau ale nemților. Numai că acolo noi suntem străinii care le-au invadat țara după joburi mai bune.

Cât despre București, vor mai trece câteva zeci de ani până când ne vom reobișnui să trăim în acest oraș cosmopolit.

3 comentarii. Leave new

  • Parerea mea, bazata atat pe observatie cat si pe discutiile avute cu foarte multi expati, este ca romanii chiar nu sunt rasisti si nu discrimineaza, mai ales comparativ cu vesticii pe care i ai mentionat. Toata lumea cu care am vb spune ca suntem primitori si am discutat cu zeci de gay / negri, de exemplu. Noi avem ce avem cu tiganii, atat.
    Also, de ce spui ca nu mai merg romanii in centrul vechi. E full pana si in timpul saptamanii!

    Răspunde
  • Eu cunosc un roman negru care a emigrat in vest din cauza rasismului. Dar am si un amic negru strain care a locuit cativa ani in Romania si nu tin minte sa se fi plans de rasism. E posibil ca si bariera lingvistica – vazuta din perspectiva emigrantului/expatului – sa atenueze in prima faza perceptia de rasism.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu