Anul trecut a adus o nouă premieră semnată de Silviu Purcărete la Bucureşti, de data asta pe scena Teatrului Odeon. Formula consacrată, cu scenografia lui Dragoş Buhagiar şi muzica lui Vasile Şirli, la care se adaugă Claudiu Bleonţ în rol principal, o colaborare care a funcţionat foarte bine şi pentru Gertrude.
Textul este scris de Sebastian-Vlad POPA și Laur CAVACHI după Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte de Petre Ispirescu. Un basm cu o poveste plină de sensuri (şi de sens) care este adus pe scena de la Odeon fără mari decoruri, doar din mişcare scenică şi câteva scaune (care, culmea, sunt folosite pentru a sugera deplasarea).
Purcărete reuşeşte să aducă aerul mistic de care povestea are nevoie pentru a putea aborda temele filozofice din substrat. Fiecare element din spectacol aduce un plus poveştii, n-am simţit deloc momente de umplutură.
Sigur că recunoşti imediat semnătura lui Purcărete, cu elemente pe care le-am mai văzut şi în Povestea prinţesei deocheate, Faust sau Gertude. Însă nu văd nimic rău în asta, cât timp rezultatul este unul coerent.
Pe lângă Claudiu Bleonţ, i-am remarcat pe Niko Becker, Eduard Trifa şi Ioan Batinaş. Lexiconul Amar se înscrie pe lista spectacolelor bune care se joacă pe scenele bucureştene, aşa că vă doresc să prindeţi bilete la un moment dat.
