Săptămâna trecută am ajuns la TNB după o pauză extrem de lungă. Mi-e destul de greu să prind bilete la spectacolele de acolo şi aştept cu interes introducerea sistemului de rezervări online. Ştiam că se renovează de ceva timp şi m-am mirat foarte tare când am aflat că încă se joacă spectacole acolo, în condiţiile în care faţada e într-un mare şantier. Am presupus că au găsit o metodă prin care să facă lucrurile pe rând, să păstreze interiorul intact o vreme.
Dar de fapt e jale. Moloz, pereţi de rigips, şantier în toată regula. Ca să nu mai spun că sala mare a Naţionalului oricum arată jalnic. Pentru că am prins bilete tocmai sus, la cucurigu, la balcon, am avut o privire de ansamblu a dezastrului. Îngrozitor, incomod, jerpelit. Sala Mare de la Naţional îţi dă senzaţia de teatru polonez în timpul celui de-al doilea război mondial. Cel puţin aşa îmi imaginez că trebuie să fi arătat.
Încă nu-mi dau seama de ce se mai joacă acolo, de ce nu s-a găsit o sală liberă pentru câteva reprezentaţii pe lună sau o redistribuire a pieselor (cu decor minimal) în alte teatre bucureştene.
În orice caz, nu e normal să vedem aşa ceva în cel mai important teatru din Bucureşti:
În momentul de faţă TNBul arată mai rău decât Case de Cultură din oraşe mult mai mici: Sibiu, Alba-Iulia şi nici nu vreau să compar cu sălile alea super mişto din Oradea (Teatrul Regina Maria) sau Sibiu (Sala Thalia).
PS: Pentru că am prins bilete proaste, am dat „doar” 60 de lei pe bucată, dar în faţă erau şi bilete de 100 de lei. Înţeleg că sunt plătiţi actorii, dar asta nu înseamnă că e ok să vedem piesele în mizerie.
