Mă bucur că se termină 2017. A fost un an greu, mult mai greu decât mă aşteptam. O să folosesc un clişeu şi o să spun că nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce avea să aducă 2017. Au fost multe lucruri bune, dar şi momente pe care încă le am întipărite în cap. Trecerea spre 30 a coincis cu nişte situaţii care m-au făcut să mă apropii mai mult de prieteni şi de familie. Chiar dacă n-am trecut direct prin anumite încercări, am fost aproape de nişte oameni care au trecut, ceea ce mi-a dat un reset al priorităţilor.
La asta s-au adăugat şi nişte mici probleme de sănătate. Nişte schimbări, nu toate pe care le aşteptam, dar unele destul de bune. Am găsit un birou foarte aproape de casă, după vreo 3 luni de căutări. Am pus businessul pe nişte şine pe care sper să meargă mult timp de-acum înainte.
Am călătorit ceva mai puţin decât îmi doream, dar suficient. Am descoperit Belgia şi m-am îndrăgostit de toate oraşele prin care am fost. Am văzut un nou meci pe Anfield Road şi am vizitat Copenhaga datorită blogului.
Blogul a rămas cam la aceleaşi cifre overall, dar cu mai puţine spikeuri şi mai multă constanţă. Asta a însemnat un program de scris între miezul nopţii şi 2:00 AM astfel încât să apară în fiecare dimineaţă un articol la 7:10.
Pe lângă asta au mai fost şi lucrurile deja obişnuite, precum săptămâna la FITS sau Recap-ul. În rest e un mare 9 to 5 (mă rog, transformat în 10:30 to 20:30) în dreptul acestui an, cel în care am pierdut mai puţine nopţi. Chiar dacă m-am culcat constant la 2:00, nu m-a mai prins nicio dimineaţă muncind. Aş zice că e un plus. Dacă reuşesc să rămân la 9 to 5 anul viitor şi să-mi fac timp de citit pot să mă declar mulţumit.
Abia te aştept, 2018! Sper să fii bun.
1 comentariu. Leave new
Si eu scriu tot seara dar nu mai am rabdare pana dimineata asa ca public articolul pe loc :)) chiar daca stiu ca este o greseala. Twitterul este mort pentru mine, il folosesc doar pentru Patreon.