Binele nu învinge întotdeauna

Simona Halep a scăpat de coşmarul suspendării şi a pierdut 1 an şi jumătate din carieră pentru o alegere greşită pe care a făcut-o. Mă bucur pentru ea, dar ţin să subliniez că Mouratoglou a fost întotdeauna un personaj shady, încă de când o antrena pe Serena Williams. Se vorbea constant despre cum surorile Williams par să dribleze toate testele anti-dopping, iar Simona s-a dus fix acolo. A plătit cu vârf şi îndesat pentru asta. Poate că a vrut şi ea să joace la limita regulamentului şi s-a fript, n-o să ştim niciodată.

Ce mi-a atras atenţia este o declaraţie pe care a dat-o într-un interviu acordat lui Mihai Gâdea, la Antena 3. Da, acolo s-a dus prima oară după verdictul TAS să îşi spună povestea, la Antena 3. Nu dezvolt subiectul, că am stârnit o întreagă discuţie pe Facebook.

Dar e interesant ce a zis Simona: „Părinţii mei m-au învăţat că binele învinge întotdeauna şi binele e important.”

Eu nu cred că e deloc aşa. Într-o lume ideală poate că aşa ar fi, prin filmele alea de Hollywood şi în poveştile adevărate care devin cărţi de succes. Dar în viaţa reală, aia de zi cu zi, binele nu învinge întotdeauna. A simţit-o şi Andreea Răducan, ca să rămânem tot în zona asta de dopping accidental. Pentru ea nu a învins binele. Au păţit-o mulţi alţi oameni, în diferite domenii. O păţesc şi cei care au parte de o justiţie nedreaptă, de malpraxisuri, de probleme de sănătate care nu au rezolvare.

Sigur că e frumos mesajul plin de optimism al Simonei, dar mi-ar plăcea să existe mai mult realism în discursul public.