Am fost recent la Obor cu misiunea clară să iau porumb ca să fierbem, ocazie cu care am descoperit apa caldă sub forma porumbului dulce. Când eram eu mic nu-mi amintesc să fi existat după tipuri de porumb la tarabe, la Obor erau acum peste tot câte două tipuri. Și am luat câțiva știuleți din fiecare, doar nu era să ratez ocazia. Am învățat să-l și deosebesc, ăla dulce are mătasea albă, pe când cel normal are mătasea maro.
Prima diferență cu care te întâlnești este timpul de fierbere, porumbul dulce fierbe mult mai rapid, în câteva minute (versus o jumătate de oră cel puțin). Apoi vezi gustul și textura, mult diferită de porumbul normal. Și cu toate că mi s-a părut interesant, nu știu dacă aș lua prea des porumb dulce.
Știu că prin conserve se pune mai ales porumb dulce și, deci, e posibil să fi mâncat deja fără să-mi dau seama, dar e altceva când mănânci direct de pe știulete. Și tot genul ăsta de porumb cred că se folosește la insulele alea de prin malluri, noi mai ajungem prin Sun Plaza și miroase excelent ce au ei acolo, dar n-am luat niciodată, mi s-a părut mereu ușor artificial mirosul.
Dacă vă e poftă cred că mai găsiț la Obor porumb, parcă 2 lei bucata era.
