Am observat că e o practică răspândită. Sunt tot mai mulţi oameni care se plâng. De cât de greu e la serviciu, de şcoală, de problemele de sănătate, de somnul prea puţin, de bani şi preţul benzinei. Nu vă foloseşte la nimic. Aşa că vă puteţi opri.
Puţinii oameni care nu se plâng sunt mai fericiţi. Sau măcar mai liniştiţi. Deşi sunt convins că au problemele lor, au maşinile lor în care trebuie să bage benzină, au şefi, profesori şi ficatul mărit. Dar încearcă să privească totul cu optimism şi evită să povestească toate problemele lor cunoscuţilor. Atenţie, nu apropiaţilor, ci cunoscuţilor. Pentru că, nu-i aşa, nu e nimeni mai potrivit să afle toate ofurile tale decât un om cu care te vezi o dată la 3 ani.
6 comentarii. Leave new
c-am așa ceva am scris și eu la mine pe blog acum vreo câteva săptămâni
SOC! Hoinaru, da bre sursa, ce faci aici, reciclezi articole de la Cluj ?
Omu’ are branding si exclusivitate pe plangeri, of-uri si motivational
Si muta-te pe wordpress.com, daca tot copiezi, sa-l copiezi pana la capat !!!!
clar:D totul sa fie copiat…daca vrei te fac si katai:))))
there, there. daca e scandal spuneti-mi si mie, ca ma bag, nu e problema 😀
d-apoi ce-i aici? bambilici?:))) ori facem , ori nu facem o treabă bună?:)))) las că acuma îți dau voie că e ofertă de 1 martie:D
oricat de urat ar suna asta..aici exceleaza femeile care plang dupa barbati (si toate sentimentele care ii implica)
sad, but true 😀