Am strâns o gaşcă destul de mare la întâlnirea cu profa noastră preferată din facultate şi torţa olimpică pe care doamna Cristina Bogdan a adus-o din Anglia. După pupături şi poze, am început să povestim ce-a mai făcut fiecare în ultimii 2 ani.
Situaţia e tragică. Sau poate nu e chiar tragică, dar nici măcar nu se apropie de vreo nuanţă de roz. Deşi sunt o grămadă care muncesc încă din anul 1, deci teoretic au vreo 4-5 ani experienţă, nimeni n-a reuşit să facă ceva notabil în domeniu. Cei mai mulţi nici măcar nu lucrează în comunicare, iar unii nu lucrează deloc. Din vreo 180 de oameni, exceptându-i pe cei 20-30 care şi-au găsit fericirea în alte domenii, avem maxim 60 de oameni de comunicare.
Cât despre cei mai răsăriţi, ei nu şi-au clădit vreo carieră de succes, ci au supravieţuit în industrie. Ăsta e singurul lucru de care se pot bucura. Că valoarea i-a ajutat să rămână în zonă aşteptând vremuri mai bune. Prea puţini au încercat ceva pe cont propriu, iar o grămadă au eşuat să intre în agenţii.
N-aş vrea să dau vina pe sistem, dar atunci când cei mai buni dintr-un grup reuşesc doar să ajungă într-un job decent, cu un contract de muncă şi trag din greu pentru normalitate, începi să-ţi pui nişte probleme.
Şi din câte ştiu, în afară de Ligia, nici omologii din generaţia SNSPA n-au vreun Head of Something prin vreo companie, în condiţiile în care ne apropiem de 25 de ani.
Ce-o să se întâmple mai departe? Cum vor evolua nişte tineri seniori care până acum s-au zbătut să supravieţuiască într-o industrie care a rămas fără oportunităţi?
3 comentarii. Leave new
De ce ti se pare ca la 25 de ani asta e un „esec”? Am o prietena in Anglia, cu facultate de comunicare terminata acolo care la 24 de ani inca lcureaza voluntar si in intership-uri in speranta ca o sa „build up her network” poate peste un an prinde un post de executive la o agentie.
Mi se pare ca piata intra intr-o anumita normalitate la noi. Lipsa de specialisti duce la „head of” la 25 de ani.
Tudor, inteleg ce spui, si in Romania avem o multime de „Manageri” care nu manageriaza nimic, dar carora le da bine titlul pe cartea de vizita.
Totusi, ma astept ca macar varfurile unei generatii sa performeze intr-un domeniu. Sa fie 2-3-5 povesti de succes cu niste tineri sclipitori. Dar nu prea sunt…
E plina Romania de „manageri”, toata lumea se face manger. E o noua moda