Tag

comunicare

Important e să învăţăm ceva din toate crizele care apar

0

Mai ştiţi haosul generat de ING Bank cu mentenanţa la servere acum vreo 2 ani într-un weekend de vară? Oricât s-ar fi scuzat ei, tot au pierdut nişte clienţi, iar eu am decis atunci să nu trec şi cu contul de firmă la ei, chiar dacă nu eram prea mare fan Raiffeisen.

FFWD 2 ani mai târziu, Raiffeisen trimite un newsletter în care îşi anunţă clienţii că vor fi lucrări de mentenanţă, că anumite servicii nu vor fi disponibile, între ce ore s-ar putea să fie probleme şi care e soluţia (planificare, bani de rezervă etc.). Foarte frumos, vizual, clar.

Semn că situaţia de atunci n-a rămas fără ecouri în bănci şi că cineva a reţinut cât de mult hate şi-a luat ING atunci şi a procedat cum trebuia.

Ceea ce înseamnă că articolele apărute la momentul respectiv şi-au făcut treaba. De fapt, cred că asta e cel mai important, ca din toate crizele apărute să reţinem ceva şi să putem preveni situaţii similare pe viitor. 

Comunicarea în situaţii de criză: cazul ING

10

Dacă n-aţi avut internet în ultimele 24 de ore şi nici nu aveţi cont la ING, e foarte posibil să nu ştiţi că banca preferată a hipsterilor a avut un outage major astăzi (aţi văzut cât de subtil am sugerat că aş fi şi eu hipster?). N-a funcţionat sistemul HomeBank, nici bancomatele, nici plata cu cardul, n-au funcţionat nici măcar POS-urile de la ING. Tata a vrut să plătească cu cardul BancPost la un Lidl şi a fost nevoit să caute un bancomat şi să revină cu cash.

Haos pe Newsfeedul Facebook, o mulţime de plângeri pe pagina băncii, s-a reactivat până şi Twitterul. O zi de coşmar pentru angajaţii de acolo şi pentru agenţie. Cu siguranţă se va lăsa cu pierderea unor clienţi, mulţi oameni criticând modul în care s-a comunicat această situaţie de criză.

Citeste tot articolul

O sa scrii texte de rahat

2

Am interacţionat în ultima vreme cu câţiva proaspeţi absolvenţi ai şcolilor de comunicare şi jurnalism, entuziasmaţi că vor intra în câmpul muncii. Mi-au adus aminte de momentele alea în care eram şi eu un visător de 20 şi-umpic de ani şi îmi imaginam că voi muta munţii din loc.

Doar că realitatea e cu totul alta, iar toţi tinerii ăştia care au ales comunicarea pentru că se simt talentaţi la scris habar n-au ce-i aşteaptă.

Citeste tot articolul

Paşi mici spre bine

1

Săptămâna trecută m-am întors pentru vreo 2 ore la Facultatea de Litere. Am fost iar cu treabă, de data asta la invitaţia domnului profesor Hodorogea, care susţine la Masterul de Relaţii Publice un curs de Digital PR. Da, da, aţi citit bine, la Universitatea Bucureşti, la Masterul de Relaţii Publice se studiază Digital PR. Era să-mi pice telefonul din mână când am auzit.

Mi se pare super important ca tinerii care vor să lucreze în PR să plece din facultate cu ceva noţiuni de bază despre ceea ce înseamnă PR-ul azi. Să ştie că există stakeholderi pe net şi că e o mare aventură să-i identifici, că o bună relaţie cu presa tradiţională e valoroasă, dar nu mai e suficientă, că există nişte oameni care produc conţinut foto sau video şi care ar putea promova diferite produse şi servicii către audienţele lor.

Eu m-am străduit să ating câteva puncte care mi se par importante, am făcut o paralelă între ce însemna PR-ul acum câţiva ani şi ce înseamnă acum, care sunt atribuţiile unui om care se ocupă de digital într-o agenţie de PR etc. Din câte mi-am dat seama, fetelor (da, sunt numai fete la acest master) le-a plăcut, sper să nu se oprească aici şi să avanseze cu informaţiile. Şi mai sper să fie tot mai multe astfel de cursuri aduse la zi în educaţia românească, e nevoie ca de aer de tineri care să iasă de pe băncile şcolii cu nişte cunoştinţe relevante în domeniu.

Plânsul mocnit al industriei

12

“Cineva trebuie facă ceva, că nu se mai poate, ceva trebuie să se schimbe”

Asta am auzit de 3 ori în decurs de doar câteva zile.

De ani de zile mă uit cum prieteni, foşti colegi de facultate sau alţi cunoscuţi îşi distrug nervii în diferite agenţii de comunicare. Situaţia e răspândită peste tot, deja nu mai poţi numi agenţiile în care se stă peste program foarte mult, că ţi-ar trebui o listă de la Registrul Comerţului. Ritmul în care se lucrează e tot mai alert, creşte de la o lună la alta, briefurile vin tot mai rapid, solicitările sunt tot mai multe, iar toată chestia asta o să facă implozie dacă nu se schimbă ceva. 

Citeste tot articolul

Cât ar trebui să dureze un teasing?

4

Pe la sfârşitul lunii trecute am văzut un Sponsored Story cu ceva fast-food grecesc de pe la Tineretului. Gyrosul arată foarte bine, poze bune, grafică mişto, ne place. Dar stai aşa că nu s-a deschis încă, e doar teasing. Ok, păi cică se deschide în curând.

Trec zilele, uit de Gyrosul din Tineretului, plec la Alexandria, mănânc acolo o shaorma absolut decentă în miez de noapte, revin la Bucureşti şi dau peste anunţul cu gyros de la Makis. Trece pofta de gyros, mergem înainte. Astăzi văd iar reclamă cu La Makis şi gyrosul apetisant. Ok, s-a deschis? Nu, tot “în curând”. Păi cât de curând? Aflu din comentarii că e gata pe 15 septembrie. Adică la 2 luni după ce s-a postat anunţul de teaser. Timp în care reclamele alea au rulat şi au rulat şi i-au umplut buzunarele lui Mark Zuckerberg.

Citeste tot articolul

Cum s-a schimbat comunicarea de la TIFF în ultimii ani

0

Pe vremuri, abia aşteptam spoturile oficiale de la TIFF. Toate aveau picătura aia de creativitate românească, mici trimiteri funny la câte un regizor sau un actor român. În fond, erau nişte “cioace”, cum se numesc ele în jargonul actorilor, însă erau simpatice.

Amintesc aici doar câteva din ele, cele la care m-am uitat de zeci de ori: spoturile din 2008 (preferatul meu fiind cel al lui Nae Caranfil), Brokeback Mountain cu oieriDarth PiersicRetrospecTIFF, chiar şi supradoza din 2012. Eh, şi după 5-6 ani în care comunicarea a rupt, au schimbat puţin direcţia, cu o nouă echipă de creaţie şi alt tip de comunicare. Anul trecut a fost cu 3D şi digital, acum este cu atenţia la filme.

Citeste tot articolul

Emoji: cum comunică noile generaţii

4

Colegii Andrei şi Alex s-au plâns recent de noua senzaţie din comunicare: emoji. Că unele sunt naşpa, că sunt desenate prost, că emoji nu e un limbaj care să completeze nimic, ba chiar complică lucrurile.

Din păcate pentru ei, emoji nu prea li se adresează deloc. Amândoi fac parte, ca şi mine, din generaţia care a crescut cu BRB, LOL, RTFLMAO şi alte prescurtări, iar mai apoi a trecut la :-J :D :-w şi aşa mai departe. Guess what, tinerii din ziua de azi habar n-au ce-i aia douăpuncteliniuţăj. Pentru că nu prea au mai prins Yahoo Messenger, nu mai stă nimeni pe acolo în afară de Andrei Crivăţ. Şi el e un mare nostalgic, altfel pleca de mult.

Generaţiile tinere s-au născut cu telefonul în mână. Şi, automat, cu emoji.

Pentru cei care au deschis televizoarele foarte târziu, nebunia asta cu emoji a început în Japonia, de unde s-a răspândit în toată lumea. Emoji înseamnă orice mic personaj desenat sau pozat care mai apoi este folosit în comunicare. 

Citeste tot articolul

Suntem la vârsta aia

4

Mi-am dat seama zilele trecute că atât eu, cât şi prietenii mei, avem drept principal subiect de discuţie munca. Clientul a făcut aia, clientul a zis aia, trebuie să termin proiectul ăla, săptămâna viitoare am deadline, marţi am prezentare, de mâine pregătim un pitch etc.

Răspunsul la întrebarea “ce-ai mai făcut?” nu ţine de filmele vizionate, de restaurantele încercate sau de cărţile citite (deşi avem şi ceva timp liber). De cele mai multe ori are legătură cu ce cont am mai câştigat, cum ne-am împăcat cu brand manageriţa şi ce nervi ne-am făcut cu băieţii ăia de la design care nu pricep, frate, că trebuie să-mi dea varianta aia pe roz, chiar dacă se vede horror.

Încercând să fac puţin zoom-out şi să-mi dau seama dacă m-am înconjurat de workaholici sau pur şi simplu aşa stau lucrurile în piaţă, mi-am dat seama că avem ceva în comun. Suntem toţi la vârsta aia când eşti “îndeajuns de senior” încât să faci treburile importante bine, fără să aibă cineva emoţii că o s-o dai în bară, şi totuşi eşti “prea junior” ca să delegi şi să pleci la şedinţa cu părinţii.

Citeste tot articolul

Despre fake experts în Business News

0

Acum vreo lună mă întreabă domnul Bunoiu ce le-aş transmite eu oamenilor de business din Oradea în legătură cu comunicarea online dacă aş avea ocazia. M-am gândit puţin şi i-am zis că le-aş transmite exact ce le-aş transmite tuturor oamenilor de business de pe lumea asta: să se ferească de toată gaşca de specialişti de carton care practică preţuri de dumping, dau ţepe şi fac treabă de mântuială.

Ceea ce am şi povestit, pe scurt, într-un articol pentru revista Business News, patronată de domnul mai sus menţionat. Şi pentru că în revista respectivă jumate din articole sunt în engleză, iar jumate în română, am fost publicat cu traducerea, pe care o vedeţi în dreapta.

Subiectul e amplu, aş putea să vorbesc despre asta o grămadă. Mai ales că la noi la întreprindere ne-am nimerit să reparăm de multe ori stricăciuni făcute de astfel de “experţi”. Şi sunt o grămadă de poveşti pe care le-am auzit, inclusiv fani cumpăraţi din Asia, baze de date cu milioane de mailuri sau leaduri false.