Casual stuff

IN Casual stuff

spalatorie

În majoritatea ţărilor civilizate spălătoriile automate sunt ceva obişnuit. Oamenii vin cu sacul de haine murdare, le pun la spălat, le usucă şi pleacă cu ele acasă. La noi încă n-au apărut şi mă întreb de ce n-a încercat nimeni genul ăsta de business şi cât va mai dura până să avem aşa ceva. Mereu am trăit cu impresia că o să apară şi pe la noi, dar anii au trecut şi nu s-a întâmplat nimic.

Poate pentru că nu suntem obişnuiţi să ne spălăm rufele în public 🙂 Sau poate pentru că avem destul spaţiu să ne punem maşinile de spălat în case.

În caz că vă interesează, în Franţa preţul pentru o spălare de 7,5 kg e 4,5 euro şi pentru 16 kg e 9 euro.

IN Casual stuff

andi_viano

Recent cei de la Mercedes-Benz România au încheiat un parteneriat cu ApropoTV, Mercedes Viano devenind maşina oficială a emisiunii. Mi se pare una dintre puţinele alegeri inspirate făcute în zona de auto. O industrie în care asocierile nu sunt mereu făcute cu cap. Cine să vorbească mai bine despre eleganţă decât Andi? 🙂 Şi unde se potrivea mai bine o maşină pentru weekenduri mişto decât lângă o emisiune de weekend care are deja o istorie bogată?

În cadrul acestei colaborări a apărut o aplicaţie prin intermediul căreia vă puteţi personaliza tricoul ca la ApropoTV. Iar 10 designuri vor deveni realitate. Un fel de colecţie a ideilor deştepte 🙂

A bientot mes amis!

question_answer0
IN Casual stuff

IMG_20130701_220633

Am plecat puţin până la Strasbourg, să fiţi cuminţi! Mă întorc cu poveşti interesante de la Parlamentul European. Dacă aveţi sugestii cu locuri de vizitat le aştept în comentarii.

Dacă am timp promit să fac un post-pamflet cu chestii super banale care ar putea să-i impresioneze pe est-europeni.

Da, şi ăştia sunt atât de săraci încât nu-şi permit câini vagabonzi 🙁

La prima vedere catedrama Notre Dame şi Parlamentul European sunt singurele asseturi importante pentru ei. Şi berzele, care sunt peste tot.

IN Casual stuff

Cel mai mare regret al meu în copilărie a fost că „n-aveam şi eu o ţară a mea„. Toţi copiii mergeau la ţară în vacanţele de vară, numai eu rămâneam în Bucureşti o grămadă de timp. Şi toată lumea avea poveşti de la câmp, cu tot felul de animale, eu aveam poveşti din Cişmigiu şi din parcurile Plumbuita şi Tei. Sigur, e simpatic să fii bucureştean din tată-n fiu, dar pe vremea aia coolnessul se măsura altfel. Şi în capitală era o plictiseală maximă din moment ce prietenii mei erau plecaţi din oraş mai toată vara.

Ani la rând am ascuns lumii acest neajuns al familiei mele şi m-am plâns părinţilor de câte ori am avut ocazia. Până când mama n-a mai suportat, a vorbit cu nişte rude mai îndepărtate şi mi-a propus, foarte încântată chiar, să merg în vacanţă la ţară pe undeva pe lângă Bucureşti:

– Cum? Să merg eu la ţară?
– Da…
– Şi să mă joc eu cu ŢĂRANI?
– Păi… nu asta ziceai că îţi doreşti?
– Cum să-mi doresc aşa ceva? Eu sunt bucureştean!

IN Casual stuff

În ultimii 2 ani nişa blogurilor de turism s-a dezvoltat extrem de mult. E o comunitate destul de bine legată, au apărut şi primele evenimente dedicate, agenţia de PR a lui Răzvan Pascu, au fost şi o mulţime de proiecte în zona asta. Tendinţa e de a se oferi consultanţă în ceea ce priveşte comunicarea, în special cea online. Nu e deloc un lucru rău, dar cred că nu e suficient.

Mult mai util cred că ar fi ca această comunitate să meargă din loc în loc prin ţară şi să organizeze nişte workshopuri pentru îmbunătăţirea serviciilor turistice. Cu sugestii, cu perspectiva călătorului, cu idei din zecile de călătorii pe care le fac anual. Sunt convins că uşor-uşor ar prinde şi toată lumea ar face mai mulţi bani: antreprenorii din turism, competiţia ar creşte, s-ar investi mai mulţi bani în promovare şi tot aşa.

IN Casual stuff

Jurnalistului Ion Cristoiu i s-a pus pata pe Leo Burnett Group. Total justificat, sunt convins că e îngrozitor să locuieşti zi de zi lângă o adunătură de petrecăreţi cum se găseşte la Leo. Dar să lăsăm la o parte limbajul nomenclaturist şi să ne concentrăm pe ce e greşit aici: domnul Cristoiu, un om care are o notorietate destul de mare, îşi declară public neîncrederea în autorităţi. Şi mai apoi se declară foarte surprins că Poliţia şi-a făcut treaba.

E ca în bancul ăla cu evreul care se ruga în fiecare zi să câştige la loto şi la un moment dat Dumnezeu îi zice: „dă-mi o şansă, joacă şi tu un bilet!”. Cum să suporţi ani la rând gălăgia şi să nu suni la Poliţie? Cum să înşiri ditamai articolul şi să te plângi că nu ţi s-a făcut dreptate din oficiu?

Nu zic că am avea cea mai performantă poliţie, dar dacă nici măcar nu-i suni e mai greu să-i înjuri că nu-şi fac treaba.

Aşa cum am mai povestit, un etaj mai jos de mine stau nişte (foşti) studenţi. Chefuri la greu până la ore de bun simţ. De fiecare dată când au încălcat limita am sunat la Poliţie. Şi după vreo 2-3 episoade de genul ăsta s-au potolit.

La fel şi cu băieţii de la Luxten. Cineva a furat cablurile de la stâlpii de iluminat public şi era beznă totală în zonă. Am sunat la ei până când au venit şi au remediat situaţia, ba chiar au schimbat şi becurile arse de prin zonă (după ce le-am făcut un raport complet cu ce e stricat). Dar asta a presupus insistenţe şi telefoane repetate. Sigur, aş fi putut aştepta să sune altcineva, dar asta face toată lumea.

E simplu: problemele comune sunt şi problemele noastre. Deci pentru binele nostru ar fi indicat să încercăm să le rezolvăm.

IN Casual stuff

– Pe cine iubeşti mai mult, pe mami sau pe tati? Sigur pe mami!
– Şi, îţi place la grădiniţă, nu-i aşa?
– Cred că am făcut bine la lucrare.
– O să-i dau floarea şi o să ne pupăm ca în filme.
– Nu cred că o să facă una ca asta!
– Poate că de data asta va fi altfel.

Nimic nu e sigur. Ne bazăm pe supoziţii 🙂

IN Casual stuff

Să recapitulăm: în viaţă şi mai ales în blogosferă nu e de ajuns să-ţi susţii pasiunile la nivel declarativ. Mai mult, o pasiune declarată nu-ţi legitimează nicio competenţă într-un anumit domeniu. Iar afinităţile trebuie în primul rând demonstrate.

Problema apare când avem prea mulţi oameni care îşi strigă în gura mare pasiunile – „îmi plac aparatele foto!”, „îmi plac maşinile mişto” – şi lumea îi consideră a fi cel puţin informaţi în acel domeniu.

Să vă dau şi un exemplu: faptul că NwRadu îşi declară pasiunea pentru tehnologie nu-l validează în niciun fel. Toate reviewurile pe care le face sunt cele care probează pasiunea lui.

IN Casual stuff

Ştii că munceşti în industria greşită când toţi oamenii din jurul tău sunt nefericiţi. Şi când se plâng de job, de colegi, de orele de muncă. Şi când descoperi o singură excepţie într-o mare de oameni blazaţi.

IN Casual stuff

Nu fac eu foarte des experimente legate de teatru, însă din când în când am şi astfel de abateri de la regulă.

Am primit invitaţia de a participa la piesa „Chiloţii” de Carl Sternheim şi am asigurări că urmează să râd. Piesa se joacă vinerea asta, de la orele 19:00, la Teatrul de Revistă Constantin Tănase. Habar n-am cum e, va fi o surpriză totală. Dar promit să revin după ce o văd. Biletele sunt 30 de lei şi se pot cumpăra de aici.

În plus, am o invitaţie dublă pentru cea mai neobişnuită întâmplare de la teatru. Îmi scrieţi în comentarii şi anunţ mâine câştigătorul.

Meniu