CPM, CPC, CTR, lead, ROI, clicks, impressions, reach, viewership, membership, ownership. Nişte cifre în exceluri. Dincolo de asta rămân experienţele rezultate în urma campaniilor. Am mai spus-o, important e să oferi aceste experienţe pentru că ele vor da naştere amintirilor.
Şi mi-a revenit în cap ideea asta azi, la o masă de vreo 15 persoane care împărţeau o mulţime de amintiri.
Stradă secundară, destul de îngustă. Nu trec două maşini una lângă cealaltă. Tipul de la volan s-a oprit într-o intersecţie mică, a dat prioritate unei maşini din sensul opus. A băgat în viteză, a accelerat, i-a scăpat ţigara din gură şi n-a mai avut timp să îndrepte maşina. Deci a ajuns aşa cum vedeţi mai sus. Citeşte tot articolul
Asta-mi place la serile calme de vară, e o linişte perfectă în cartier. Nu se aud decât greierii. Poţi să stai cu geamul deschis şi să laşi aerul rece să-ţi pătrundă în casă. Din când în când mai auzi doar câte o alarmă de maşină, dar nimic mai mult. În rest e linişte deplină. Poate doar până spre miezul nopţii să se audă câte o maşină sosind şi nişte uşi trântite, dar asta-i tot.
E aşa linişte între blocuri încât auzi perfect cum bate vântul. Şi când nu bate vântul auzi muzica dată tare de ţăranii care au party prin zonă. Acalmie. Şi picăturile de ploaie se aud când cad leneşe pe asfalt. Pic-pic, pic-pic. S-ar auzi mai des, dar de obicei latră câinii. Dar e aşa linişte…
Foto: Alexandra Sandu
Marţi am participat la TEDx CaleaVictorieiED, un eveniment „al ideilor care merită să fie împărtăşite, care schimbă mentalităţi, atitudini şi ne mobilizează către acţiune în starea ei pură”. Mulţumesc prietenilor de la Fundaţia Friends for Friends pentru invitaţie.
Principala temă de discuţie a fost educaţia şi modul în care poate fi schimbat ceva în sistemul educaţional din România. Am reuşit să stau la 3 din cele 4 paneluri, aş fi făcut şi liveblogging dar, din păcate, în Sala Studio a Teatrului Odeon nu e deloc semnal. Dar deloc. Ieşeam din când în când să citesc mailuri şi să dau telefoane. Poate că a fost mai bine aşa, am putut să fim atenţi 100% la discursuri. Citeşte tot articolul
Înseamnă că e nasol rău de tot.
Dole – cu logoul lor pe care îl ştia tot poporul, numărul 1 mondial pe piaţa bananelor, iese de pe piaţă după doar 4 ani. Se întorc la varianta cu distribuitori intermediari pentru că au avut pierderi de 11 milioane de euro.
Vă daţi seama ce naşpa e situaţia dacă nici cel mai de preţ fruct din comunism a ajuns să nu se mai vândă? Ce urmează, să nu mai stăm la cozi?
Aseară Steaua Bucureşti a jucat ultima etapă din campionat, ocazie cu care s-a şi sărbătorit titlul 24. Vreme bună, bucurie, 50.000 de oameni în tribune, toţi stelişti. Şi dacă tot se anunţa o sărbătoare cu stadionul plin, ce s-au gândit nişte oameni de marketing de la Titan? Hai să dăm tuturor câte o pungă cu Corn Flakes Fortza, dacă tot lansăm sortimentul cu bacon. Nu poate să strice un sampling sănătos!
Ce credeţi că s-a întâmplat cu pungile alea? La primul gol al Stelei (adică în minutul 2) au început să zboare în toate direcţiile şi s-a continuat aşa pe toată durata meciului. Pentru că asta se întâmplă cu orice chestie poate fi aruncată pe un stadion (şi nu doar în România). Bine că te controlează la intrare şi ulterior îţi dau nişte proiectile. Citeşte tot articolul
În gimnaziu am avut o profesoară foarte mişto la fizică. Doamna Stănescu nu numai că ne făcea să învăţăm cu drag fizică, dar reuşea să ne convingă să rămânem mai mult la şcoală. Când eram prin clasa a 6-a a înfiinţat un cerc de fizică care se ţinea de două ori pe săptămână, după ore şi la care rămâneau uneori vreo 30-40 de elevi. Ce-i drept, unii băieţi de la alte clase rămâneau ca să se bage în seamă cu fetele noastre frumoase şi olimpice (uneori şi eu tot de-asta rămâneam, recunosc).
Am făcut tot felul de concursuri în perioada aia, am luat şi menţiune la olimpiada pe Municipiu. Până în clasa a 8-a, când s-a hotărât că orele acelea se pot „investi” mai bine în meditaţii la matematică, fizica a reprezentat materia principală. Făceam teme suplimentare, experimente de tot felul în laboratorul de fizică, sute de probleme. Primeam tot felul de recompense pentru fiecare mică performanţă, media era în general 10 cu felicitări, lucrurile mergeau ca pe roate şi totul se învârtea în jurul fizicii. O singură dată am uitat să învăţ la o lucrare şi m-am trezit cu un 8. Şi pentru că mai aveam un 9, nu-mi mai ieşea media. Citeşte tot articolul
La invitaţia Romtelecom, am văzut finala UCL de sâmbătă într-o sală de cinema de la AFI Palace Cotroceni. A fost prima finală de Champions League transmisă în format 3D în România, cei de la Dolce Sport având o frecvenţă separată pentru programele tridimensionale.
Există un car de emisie special care se ocupă doar cu transmisia 3D, iar diferenţele nu ţin doar de tehnologie. Sunt alte poziţii faţă de cele obişnuite, în multe momente chiar ai senzaţia că eşti pe stadion.
Principalul avantaj e legat de momentele alea în care ai impresia că mingea o să intre în poartă şi de fapt trece la 5 metri distanţă. Pe 3D iluziile astea nu prea mai apar, îţi dai seama exact în ce direcţie se duce mingea prin aer.
S-a mai pierdut din claritatea imaginii pentru că am văzut meciul pe un ecran imens, cred că pe televizoarele 3D e şi mai interesant de urmărit. Însă a fost, fără îndoială, cel mai confortabil loc în care puteam viziona meciul.
Între HD şi 3D prefer în continuare versiunea la calitate înaltă, cel puţin până când voi vedea şi o transmisie pe un televizor 3D. Şi ocazii vor mai fi, pentru că Dolce Sport va continua aceste experimente cu transmisii 3D.
Neagu Djuvara are în „Amintiri din pribegie” o serie de poveşti extrem de interesante despre continentul negru, istoricul petrecându-şi peste 20 de ani în Africa. Dincolo de obiceiuri şi tradiţii descrise, volumul reuşeşte să sublinieze legătura dintre natură şi locuitorii din Africa. Sălbăticia e surprinsă mai mult în raport cu viaţa urbană, cumva din exterior, spre deosebire de documentarele menite să transmită povestea sălbăticiei africane.
Pentru astfel de momente e de ajuns să butonaţi puţin telecomanda pe canalele de documentare. Eu fac asta cel puţin o dată pe săptămână, când mai nimeresc fie un documentar despre pui de antilopă, fie unul cu migraţia lupilor. Nu sunt din categoria celor care deschid televizorul doar pentru documentare, n-am plâns când s-au scos posturile Discovery din grilă, consider că găseşti destule documentare interesante indiferent de numele postului.
În cazul în care vă pasionează subiectul cu Africa, diseară se va difuza episodul al 3-lea din mini-seria „David Attenborough, ghid in Africa„, pe Digi Animal World. Documentarul începe la orele 21:00 şi durează fix o oră, mâine şi sâmbăta viitoare urmând a fi difuzate ultimele 2 părţi.
Tot cu ocazia asta există şi un concurs pe pagina de Facebook DigiAnimalWorld cu întrebări din serial. Marele premiu constă într-o excursie de 3 zile la Thoiry Safari Park din Paris. Detalii extra găsiţi aici.
Apropo de chestia asta, am câteva idei. Mă interesează mai puţin subiectul, însă povestea cu întâietatea a ajuns să mă amuze.
Am căzut şi eu în păcatul ăsta de a înfige steagul şi a declara premiera. Uneori am aflat ulterior că nu eram nici măcar al doilea, alteori pur şi simplu nu conta.
Să fii primul (din punct de vedere istoric) într-un domeniu nu prea îţi foloseşte la nimic. Nu garantează succesul, întâietatea nu e un girant al calităţii. Spui că eşti primul când n-ai ce să spui altceva. Când nu poţi spune nici că eşti cel mai bun, nici că vinzi cel mai mult sau că eşti cel mai ieftin.
