Intrăm la Strasbourg într-un magazin cu dulciuri, Ruxa cumpără ceva de vreo 5 euro şi 1 cent. Căutăm cu toţii un eurocent, dăm de o monedă de 5 bani. Vânzătoarea ne-o cere crezând că e un eurocent, îi explicăm că sunt bani româneşti.
– Bani româneşti? Păi România nu e în UE?
– Ba da, dar n-avem euro (şi nici Schengen aş fi vrut să adaug).
– N-aveţi euro? Pe bune?
M-am simţit cumva din alt film, chiar dacă de obicei n-am probleme de genul ăsta. Dar toţi oficialii cu care am vorbit la Strasbourg ne-au spus că sigur vom intra în Schengen pe mandatul ăsta, deci până în primăvara lui 2014. Să vedem.
2 comentarii. Leave new
Pentru un piscotar, un eurocent e mult 🙂
Altfel se pare ca habar n-ai ca NU exista legatura inte Schengen si euro.
Ce sa-i faci, piscotareala e si habarnista 🙂
Atunci e bine ca n-au fost piscotari cu noi, ca nu gaseam eurocentul sa-i dam femeii 😉
N-am scris ca ar avea legatura. De-asta am si zis „n-avem euro si nici Schengen” – adica o serie de lipsuri cumulate. O enumerare de neajunsuri. Invatam sa citim un text?