Am asistat azi la o fază care ar fi fost foarte amuzantă dacă nu era extrem de tristă. Intru într-un magazin de cartier şi aştept la rând să cumpăr una-alta. Doamna din faţa mea îşi ia ceva şi aşteaptă restul, vânzătoarea cotrobăie într-un munte de mărunţiş şi alege 4 monede de 50 de bani spunând: „Ştiţi, nu mai am deloc lei…„. Doamna zâmbeşte şi pleacă, eu întind o bancnotă de 5 lei şi cer 3 pâini gândindu-mă că mă voi umple de metal.

Când colo, vânzătoarea deschide casa şi ia 2 lei dintr-un teanc foarte mare de bancnote de 1 leu.

Întrebare: de ce n-a făcut la fel şi cu doamna dinainte? De ce a minţit-o? Şi, mai presus de orice, de ce naiba trag cu dinţii comercianţii de mărunt? Mai ales că de cele mai multe ori se plâng că nu au decât bani mari. N-are rost s-o mai spun pe aia cu „în afară toată lumea are să-ţi dea mărunt„. Dar serios, ce fac cu atâta mărunt? Şi unde sunt banii mici? E clar că e o problemă extinsă, n-ar trebui să facă cineva nişte studii şi să introducă mai multe bancnote mici?

5 comentarii. Leave new

  • Mai era şi faza cu bomboane sau plicuri cu zahăr vanilat în loc de mărunţiş.

    Răspunde
  • Ciprian, ala e furt pe fata.

    Răspunde
  • Nu e neaparat problema lipsei de monede, ci faptul ca majoritatea comerciantilor nu il pastreaza in magazin pentru rest ci il folosesc pentru a cumpara marfa sau a avea lichiditati. Chiar si hypermarketurile, care au masini de numarat monedele, trimit banutii la banca…

    Eu, de exemplu, am acasa o galeata de aia de var plina cu maruntis, cred ca sunt vreo 10 kg :)) De fiecare data cand venim acasa, ne golim buzunarele acolo!

    Răspunde
  • Nu, dar ar fi o idee desi tot eu m-as pune intr-o situatie negativa ca nesimtirea si nepasarea celor de la taxe e mare.

    Banutii s-au adunat pur si simplu; niciodata nu „luam atitudine” sa scapam de ei 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu