monede

IN Casual stuff

Am asistat azi la o fază care ar fi fost foarte amuzantă dacă nu era extrem de tristă. Intru într-un magazin de cartier şi aştept la rând să cumpăr una-alta. Doamna din faţa mea îşi ia ceva şi aşteaptă restul, vânzătoarea cotrobăie într-un munte de mărunţiş şi alege 4 monede de 50 de bani spunând: „Ştiţi, nu mai am deloc lei…„. Doamna zâmbeşte şi pleacă, eu întind o bancnotă de 5 lei şi cer 3 pâini gândindu-mă că mă voi umple de metal.

Când colo, vânzătoarea deschide casa şi ia 2 lei dintr-un teanc foarte mare de bancnote de 1 leu.

Întrebare: de ce n-a făcut la fel şi cu doamna dinainte? De ce a minţit-o? Şi, mai presus de orice, de ce naiba trag cu dinţii comercianţii de mărunt? Mai ales că de cele mai multe ori se plâng că nu au decât bani mari. N-are rost s-o mai spun pe aia cu „în afară toată lumea are să-ţi dea mărunt„. Dar serios, ce fac cu atâta mărunt? Şi unde sunt banii mici? E clar că e o problemă extinsă, n-ar trebui să facă cineva nişte studii şi să introducă mai multe bancnote mici?

IN Casual stuff

În caz că nu ştiaţi, la momentul actual se află pe piaţă 3 emisiuni ale monedei de 50 de bani: cea clasică, pe care o ştiu majoritatea românilor, ediţia cu Aurel Vlaicu pe spate (emisă într-un milion de exemplare în 2010 cu ocazia a 100 de ani de la primul zbor) şi ediţia cu Mircea cel Bătrân pe spate (emisă la sfârşitul lui 2011 cu ocazia a 625 de ani de la urcarea domnitorului pe tronul Ţării Româneşti).

Aş fi curios să aflu cât a cheltuit BNR pentru comunicarea celor două emisiuni. Monedele aniversare nu seamănă deloc cu cea clasică şi pot fi confundate foarte uşor cu valute străine. Eu unul n-am văzut nici măcar un afiş, niciun pliant, nici măcar la televizor n-am prins când s-a anunţat. Oricum, lucrurile de genul ăsta ar trebui să fie comunicate într-o campanie de informare a populaţiei care să ţină măcar câteva săptămâni. Citeşte tot articolul

Meniu