Casual stuff

IN Casual stuff

Primisem un mail de Alex Tunaru cum că vor să mă viziteze oamenii de la Netalurgica. Foarte frumos, am presupus că vor trimite un curier cu o mică atenţie, aşa cum s-a întâmplat tot zilele astea cu cei de la Cosmote. Ieri, pe la ora prânzului, văd la Vlad Petreanu clipul ăsta. Pe urmă şi la Auraş. Zic: e clar, ăştia nu sunt sănătoşi. Au plecat cu lăutarii pe la bloggeri!

Până la urmă n-au venit cu lăutarii la uşă (deja aveam emoţii, ieşea haos în bloc) dar au venit cu vorbe meşteşugite şi vreo 6 Kilograme de mezeluri (!). De toate felurile care se găsesc la Matache Măcelaru’. Am zis „bogdaproste” şi am burduşit frigiderul. Abia apoi am descoperit şi pagina de Facebook. Intraţi să aruncaţi o privire, mie mi s-a părut că e ce trebuie. Mişto cum un brand de mezeluri nu comunică aproape deloc despre mâncare.

Despre acţiunea de ieri găsiţi un articol detaliat aici. În încheiere, dacă doriţi să revedeţi.

IN Casual stuff

Am un prieten care s-a apucat să fumeze la pipă. Alţi doi îşi fac singuri ţigările. Spun că e mult mai sănătos, e o alternativă mai bună. Ştii tu ce-ţi faci cu mâna ta, îţi faci ţigări subţiri cărora le pui mai puţin tutun şi pe care le fumezi mai rar, că sunt tari. Altul şi-a cumpărat ţigara electronică şi acum pufăie fericit oriunde s-ar afla. Scoate pe nas un abur albicios şi se mai miră din când în când privind invenţia.

Cu toţii au trecut de la câteva ţigări pe zi la câteva pachete, au fumat de nevoie, de plăcere, de plictiseală. Şi acum au găsit o cale nouă fără să ştie că, de fapt, cea mai bună alternativă a ţigărilor e să nu fumezi.

IN Casual stuff

Sunt fan al restaurantelor fast-food şi mănânc de câte ori am ocazia (poate mai des decât ar trebui). M-am bucurat când am auzit că intră lanţul Subway pe piaţa românească, deşi nu cred că vor deschide prea curând un drive-through. Sandvişurile lor sunt mai sănătoase, sunt preparate în faţa consumatorilor şi sunt ceva nou (de celelalte m-am cam săturat).

Ieri s-a deschis primul Subway din Bucureşti, pe Bulevardul Titulescu (lângă pasajul Victoriei – vis-a-vis de McDonald’s şi mai jos de Spring Time). 8 lei cel mai ieftin sandviş (de 15 cm), 9 lei cel mai scump. Varianta de 30 de cm e disponibila pentru încă 5 lei. N-au cartofi prăjiţi (de fapt, n-au niciun fel de prăjeli) în schimb la meniuri au pungi de chipsuri. Iar ca desert puteţi alege un fursec. Au 5 feluri de pâine (printre care pâine din făină integrală, pâine cu miere şi ovăz, pâine albă cu parmezan şi oregano).

Programul e 7-22 de luni până duminică iar restaurantul e destul de micuţ, astfel încât va fi, probabil, destul de aglomerat. Sunt tot felul de variante de carne: piept de pui, friptură de vită, şuncă, ton, pepperoni. La legume variantele sunt clasicele roşii, salată, ardei, castraveţi, ceapă sau măsline.

Iar combinaţiile sunt foarte bune şi mult mai sănătoase decât la concurenţă. Dacă nu vă e foarte foame nu vă băgaţi la un sandviş de 30 de cm, ajunge unul de 15. Mai multe poze găsiţi la Nwradu.

IN Casual stuff

Din când în când ne mai ia valul şi avem impresia că suntem speciali şi foarte tari şi nu mai sunt mulţi ca noi. Mi se mai întâmplă şi mie asta, trebuie să recunosc. Pe urmă mă uit în jur şi îmi dau seama că de fapt sunt foarte mulţi oameni speciali pe lumea asta şi că dacă n-o să pun mâna să muncesc o să rămân special şi atât.

Dacă vă luaţi după prostiile alea motivaţionale, trebuie să vă spuneţi de 2 ori pe zi că sunteţi speciali şi la un moment dat o să aveţi succes. Dar în momentul în care te crezi special ajungi să te relaxezi. Şi să nu mai pui osul la treabă. „Munca e pentru proşti, eu sunt special”.

Am un prieten cu o filosofie ceva mai productivă. În domeniul în care lucrează de ceva ani a ajuns să ştie nişte lucruri. Dar zice mereu: ce ştiu eu e doar un minim de informaţii. De fapt ştie o grămadă de lucruri, mai multe decât majoritatea concurenţilor lui. Dar se raportează mereu la oameni mai buni decât el şi în felul ăsta evoluează. Considerându-se challenger are grijă să devină mereu mai bun.

Am senzaţia că am mai scris articolul ăsta

IN Casual stuff

Cei de la J&B susţin în comunicarea lor că poţi începe o petrecere oriunde (dacă ai la îndemână whiskey-ul lor, evident). Da, simpatic concept, nu avem de ce să-i contrazicem. Numai că weekendul trecut oamenii chiar au demonstrat că poţi să dai o petrecere ORIUNDE. Şi când zic oriunde, vreau să spun că pe lista asta intră şi restaurantele comuniste şi demodate.

Vineri seară J&B a dat party la restaurantul Monte Carlo din Cişmigiu. Îl ştiţi, ăla comunist în care nu intră nimeni niciodată şi care era cool prin anii ’70 probabil. Eh, oamenii s-au gândit că acolo ar merge o petrecere. Şi au făcut-o. M-am întrebat mereu de ce nu cumpără cineva spaţiul ăla ca să-l transforme într-un club sau într-un restaurant decent. Bine că s-a întâmplat măcar pentru o seară. A mixat Optik, a mai venit un băiat finlandez, s-a băut wiskey-mere probabil pentru prima oară în istoria acelui loc. Ba chiar a venit şi Antonia :X

N-am mai văzut Cişmigiul atât de animat noaptea de ani buni. Peste tot în jurul lacului se întâmpla câte ceva, iar muzica nu se auzea atât de tare. Dacă se poate, aş mai vrea o petrecere pe B-dul Regina Elisabeta, un concert în parcarea subterană de la Inter sau în parcul Cireşarii.

IN Casual stuff

A dat căldura, mergem cu geamurile deschise. Mare atenţie la înjurături, acum nu le mai auziţi doar voi!

M-am surprins azi înjurând cu patos în dreptul unei staţii de tramvai. S-au întors câţiva cetăţeni contrariaţi. M-am făcut mic în scaun şi i-am dat pedală.

N-am fost la fel de norocos acum vreo 2 veri, când mă plimbam nestingherit prin oraş cu geamurile coborâte de tot. Nu era nici o zi din aia de aer condiţionat, dar era păcat să merg cu geamurile închise. Păsărelele ciripeau, soarele strălucea, semaforul arăta culoarea verde şi pe un bulevard îngust un taximetrist dobitoc s-a oprit pe mijlocul drumului să lase o cucoană. Tuta din faţa mea n-a avut tupeu să-l depăşească (deşi maşinile din sens opus erau la distanţă mare) dar după claxoanele ălora din coloana care deja se formase, a trecut. Când depăşeam şi eu, am tras o înjurătură taximetristului care nu binevoise să tragă mai aproape de trotuar. Geamul meu din dreapta deschis, geamul taximetristului deschis. Tuta a pus frână violentă la galben, eu abia am reuşit să nu intru în ea. Şi m-am trezit cu taximetristul lângă mine, blocând toată strada.

Am dat din colţ în colţ şi când s-a făcut verde am tăiat-o, dar de-atunci am grijă să înjur cu delay 😀

IN Casual stuff

Era o vreme în care mă agitam foarte mult cu internetul şi social media. Eram convins că lucrurile vor evolua şi vom putea face în scurt timp toate chestiile mişto care se fac afară. Până când am vorbit cu un om mai deştept şi mai relaxat decât mine care mi-a spus că social media nu e o miză reală momentan în bugetele de marketing. Pentru că acoperirea e mică şi implicit bugetele sunt şi ele la fel de mici, sunt nişte bugete de test.

Vreo 2 ani mai târziu ajung să-i dau dreptate omului, pe măsură ce continuăm să ne agităm în apă mică. Câţi useri de Twitter sunt în România? Vreo 50.000, din care 15.000 activi. Câţi de Foursquare? Vreo 40.000. Ştiţi cât înseamnă asta pentru un brand FMCG? Cam un sfert de cartier bucureştean. Aţi văzut pe cineva că bagă bani pentru o campanie dedicată la voi la bloc?

De exemplu, pe FoursquareMap.ro aflăm că există 6 useri de Foursquare în judeţul Harghita. Mişto! Hai să facem o campanie acolo! Sau în Teleorman, că sunt 4 useri. E bine să fii într-o reţea de la început, e bine să fii pregătit, dar e important să-ţi asumi că e o joacă. Un brand FMCG poate să-i convingă pe toţi utilizatorii de Twitter din România să cumpere produsul X, tot n-o să se simtă în vânzări.

Când vă mai entuziasmaţi cu o reţea socială, încercaţi să aflaţi care e numărul de utilizatori din România. Şi-o să vă daţi seama de ce se bate lumea pe cei aproape 5 milioane de useri ai Facebook.

2000

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Şi iată că am ajuns şi la postul 2000. În curând o să se împlinească şi ceva mai mult de 5 ani de blogging pe wordpress. Iar prin septembrie 5 ani pe .ro.

Oare să dau party? Mă gândesc să cer o sponsorizare de apă plată. Şi poate nişte biscuţi belVita 🙂

Vă mulţumesc pentru atenţie. Continuăm.

IN Casual stuff

Când eram mic, am primit de la ai mei un portofel de piele într-o cutie verde. Primul meu portofel de piele. Nu prea aveam ce să ţin în el, dar era portofelul meu. Ca să fiu sincer, mult timp nici nu l-am folosit. Şcoala era peste stradă (aproape), la mall nu mergeam pentru că era 5 cartiere mai încolo (pe vremea mea nu exista decât Mall Vitan) şi la fotbal nu-mi trebuia portofel.

A venit vremea liceului, mi-am pus buletinul, cartela de metrou, nişte bani şi când să plec spre Şcoala Centrală mi-am amintit de sfatul pe care îl primisem de la tata: nu-ţi ţine niciodată portofelul în buzunarul de la spate. Nici cheile sau altceva important. De atunci portofelul stă în buzunarul stânga faţă, iar cheile în dreapta. În buzunarele din spate nu ţin decât hârtiuţe, bonuri de benzină şi alte prostii.

Încerc, totuşi, să înţeleg care e raţionamentul celor care îşi ţin portofelul la spate. E mai comod? E mai mişto să ai fundul foarte bombat? Îţi face plăcere să ştii că în orice clipă poate să-ţi ia cineva portofelul foarte simplu? Ajungi mai uşor la el? E cool să-l scoţi de fiecare dată când te aşezi în maşină? De ce?

IN Casual stuff

După cum ştiţi, anul acesta e an de turneu final. Echipa naţională nu s-a calificat, ca de obicei în ultimii 15 ani. Totuşi, evenimentul o să stârnească interesul diverselor companii care sponsorizează competiţia. Cel mai probabil, o serie de bloggeri vor fi invitaţi să participe. E vorba de Ucraina şi Polonia, mai ieftin de-atât n-ar putea să fie. Ar însemna să avem Campionatul European la Urlaţi şi Feteşti.

Vă spun de pe acum, ca să nu vă enervaţi sau să vă revoltaţi aiurea: brusc, se vor trezi o grămadă de iubitori ai fotbalului. Vor apărea o grămadă de fotbalişti care n-au pus în viaţa lor piciorul pe minge. O să vedem super campanii pe cele mai nepotrivite bloguri cu putinţă. Nu vă enervaţi. Respiraţi adânc şi bucuraţi-vă de fotbal 🙂

Meniu