Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Casual stuff

Gândul de dimineaţă

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Nu e ironic ca într-o piaţă în care totul se întâmplă aici şi acum să ne raportăm la lucruri care erau valabile în urmă cu minim şase luni dar acum s-au schimbat total?

Câţi dintre bloggerii pe care îi citiţi scriu la fel ca atunci când a început să vă placă de ei? De ce nu rămân oamenii înfometaţi pentru o perioadă mai lungă de timp (de bani, de succes)? De ce continuăm să citim un blog/cumpărăm un ziar/urmărim un canal TV mult timp după ce nu ne mai regăsim în acel tip de conţinut?

Şi o întâmplare petrecută de curând: un om obişnuit, total rupt de fenomenul media, se întreba care este mecanismul prin care este măsurată audienţa TV. După ce i-am explicat pe scurt m-a întrebat dacă cumva n-ar fi posibilă măsurarea prin intermediul companiilor de cablu, sau măcar dacă nu s-ar putea găsi metode mai avansate.

The Industry introduce taxarea pentru ediţia tipărită

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

În numărul din februarie al revistei The Industry (două materiale bune – unul cu Ricky Gervais şi altul cu Chris Simion) sunt anunţate şi abonamentele, valabile începând cu luna martie: 30 de lei pe 3 luni, 60 de lei pe 6 luni şi aşa mai departe. Abonarea pe 1 an este 100 de lei şi primeşti un card de membru+goodie bag. Detalii aici.

E clar că revista a prins într-o anumită zonă, dar asta pentru că era distribuită gratuit. Să vedem câţi oameni vor alege să se aboneze. 10 lei pe lună nu e mult pentru o revistă care conţine câteva materiale interesante dar parcă am stabilit că printul e pe ducă.

Imediat după lansarea numărului 0 al revistei, cei de la The Industry spuneau că vor lua în considerare şi un preţ de copertă la momentul oportun. A venit momentul oportun? Mie mi se pare că încă n-a devenit „indispensabilă” de pe birourile oamenilor din industrie, aş mai fi aşteptat câteva luni. Ce ziceţi? Rezistă?

Fast Pay – un serviciu ING care îţi uşurează plata facturilor

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

Am scris despre ING de mai multe ori fără să fie vreo campanie. V-am spus aici cum îmi fac eu plăţile,  acum vreo 2 ani v-am zis şi care e nemulţumirea mea principală. E ceva minor şi am înţeles de la echipa de dezvoltare a HomeBank.ro că ţine de furnizorii respectivelor servicii.

Ieri am fost invitat să testez în premieră aplicaţiile de iOS şi Android ale serviciului HomeBank şi noul feature numit Fast Pay. Care, aşa cum scrie şi în titlu, îţi uşurează plata facturilor. N-o să încerc să-l ridic în slăvi. E doar un serviciu de internet banking care merge şi merge bine. Dacă acest serviciu n-ar mai merge la fel de bine, eu şi ING ne-am despărţi drumurile. Simple as that.

Aplicaţiile pentru smartphones fac aproape acelaşi lucru ca varianta de mobil a HomeBank.ro – intri cu ajutorul tokenului, poţi să faci plăţi, îţi verifici soldul şi controlezi tranzacţiile recente. Partea interesantă la aplicaţii e cea cu Fast Pay. Scanezi orice factură de utilităţi cu camera telefonului mobil şi aplicaţia ia automat datele astfel încât tu trebuie doar să confirmi plata. E mai uşor decât pe calculator? E. Îmi rezolvă o problemă? Mi-o rezolvă. The End.

Aplicaţia asta nu se vrea a fi nici cea mai frumoasă, nici cea mai compatibilă, nici cea mai amuzantă. Se vrea a fi utilă şi cred că o să fie. Eu sunt un utilizator cu cerinţe foarte specifice şi chiar era pe lista mea de mulţi ani partea cu completarea datelor de pe factură. Acum, că am rezolvat-o şi pe asta, cred că am mai economisit vreo 5 minute pe lună. Le accept bucuros.

PS: Am văzut că o parte din colegii bloggeri aveau scris codul de acces la HomeBank în interiorul tokenului, ca să nu-l uite. Iertaţi-mă, dar asta nu-i ca şi cum ţi-ai scrie codul PIN pe card?

PPS: L-am cunoscut şi pe tipul care se ocupă acum de contul de Twitter al ING 🙂

De ce ne place să bem noaptea?

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Aseară am participat la petrecerea de lansare a paginii de Facebook Finlandia România, eveniment care a avut loc în Fratelli. Cred că am depăşit demult faza în care apreciam o noapte în club, acum pefer o discuţie aprinsă într-un pub până aproape de zorii zilei. Dar trebuie să recunosc că uneori mi se face dor atmosfera de club. Nu merg prea des pentru că mi se pare un efort prea mare. Asimilez foarte greu alcoolul în combinaţie cu fumul de ţigară aşa că prefer să „mă otrăvesc” separat. Iar nopţile nedormite nu sunt favoritele mele. Alăturarea fum+alcool+nesomn e total nefericită şi reuşeşte să-mi strice ritmul vreo 3 zile. Citeşte tot articolul

Lasă că ne descurcăm noi!

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Românii nu au asimilat nici până acum noţiunea de „prestări servicii”. Termeni precum „mentenanţă”, „întreţinere”, „verificare” reprezintă pentru noi o pierdere de timp şi o cheltuială inutilă. Suntem într-o alergare continuă după costuri one-time-only, după mulţi ani incluşi de garanţie şi primele revizii gratuite.

Nu-mi dau seama dacă asta vine din serviciile proaste şi scumpe de care am avut parte mai mereu, sau are legătură cu anii de comunism în care trebuia să ai pe cineva. Oricum, nu avem reflexul de a respecta munca unui om şi a-i da cât ne cere (dar asta vine la pachet cu sistemul de pricing românesc: „îi cer dublu faţă de cât face lucrarea pentru că, uite, are bani”).

Preferăm să ne facem singuri de lucru, mai ales când e vorba de chestii prin casă. Nu chemăm electricianul să ne schimbe o priză pentru că ne descurcăm singuri şi oricum ne jupoaie de bani. De obicei e bine să faci singur dacă te pricepi. Eu am moştenit de la tata pasiunea pentru meştereli şi cum avem prin casă tot felul de scule, ne cam descurcăm.

Totuşi, sunt lucruri care ne depăşesc. De plidă, avem o uşă de metal în faţa a 3 dintre apartamentele de pe etaj. Că aşa era moda în anii ’90, să te protejezi de duşmani. Tot blocul are uşă de-aia, noi nu era să rămânem mai prejos. Şi pentru că e relativ veche şi finisată prost, s-a cam stricat. Broasca, butucul, ceva nu mai merge.

Pentru că nu avea rost să chemăm un lăcătuş, am început să meşterim noi împreună cu un vecin. Şi ne-am chinuit vreo 3 zile până am stricat-o de tot. Iar în timpul procesului mă întrebam de ce n-om fi solicitat noi specialistul încă de când am văzut că problema e ceva mai complicată. „Lasă că ne descurcăm noi”. Şi ne-am descurcat aşa bine încât va trebui să chemăm un sudor să ne repare uşa. Evident, sudorul o să ne ia mai mulţi bani decât face (sau mai exact, decât considerăm noi că face) şi data viitoare o să ne lipsim de serviciile lui pentru că, nu-i aşa, ne descurcăm şi singuri. 

Studiu pe patru articole

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

Cine scrie mai bine? Cine are texte mai frumoase? Depinde.

De obicei depinde de subiect. Dar când subiectul e acelaşi, unul foarte specific?

Zilele trecute au apărut advertoriale la saltelele Dormeo. Şi citindu-le mi-am dat seama că sunt bune de analizat (mai mult pentru piarişti). Mai ales că subiectul e de aşa natură încât te obligă să vii cu ceva interesant dacă vrei să-ţi citească cineva articolul. Citeşte tot articolul

Despre barbi. Cu ă.

question_answer11 comentarii
IN Casual stuff

Adică despre bărbi, nu Barbie.

Acum câteva luni vă povesteam despre aparatele de ras şi dilema mea legată de multitudinea de modele. Pentru că am adus performanţe brandului şi am stârnit reacţii în social media, brandul respectiv mi-a trimis un nou set pentru bărbierit (aparat de ras, cremă, balsam after-shave). Aşa cum v-am spus, pe mine nu mă impresionează artificiile astea şi lansările noilor aparate cu 100 de lame. Folosesc un Gillette Fusion căruia i-am luat rezerve şi care îşi face treaba fără probleme. N-am de ce să schimb. Citeşte tot articolul

Morala poveştii cu RAO

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Editura RAO are de dat nişte bani unei traducătoare. Nu mulţi, 4500 de lei. Însă au ales să ignore total apelurile omului care a prestat un serviciu. Laura Frunză a dat în judecată editura, însă justiţia a hotărât că e nefondat cazul. Dincolo de mârlănia justiţiei române, cred că e mai important să reţinem altceva: munca prestată fără contract semnat implică un grad mare de risc.

Au simţit asta pe pielea lor şi bloggerii, având de-a lungul timpului o grămadă de întârzieri la plată. Şi de multe ori nu puteau decât să se milogească de cel căruia i-au prestat un serviciu pentru că nu exista în mână contractul semnat de ambele părţi.

În teorie, ca să putem acţiona în justiţie pe cineva şi să avem şanse de câştig, trebuie să semnăm un contract de prestări servicii. În practică, în România se prestează serviciul, contractul se trimite „la semnat” (unde stă luni bune). Doar că cel care are nevoie de serviciu se grăbeşte (în acest caz editura). Aşa că prestatorul acceptă să presteze fără niciun fel de contract, bazându-se pe corectitudinea partenerului de business. Uneori se cere chiar şi factura, pentru a creşte speranţele prestatorului. Şi omul o emite în baza unui contract nesemnat, ba chiar ajunge să plătească şi TVA din buzunar. Iar factura nu e plătită niciodată. Un caz clasic.

Aşa că de fiecare dată când dăm peste un client care vrea ceva de la noi, am face bine să semnăm contractul înainte de toate. Indiferent cât de urgentă e toată treaba. Insistaţi până în pânzele albe semnarea contractului, chiar dacă trebuie să faceţi un drum special pentru asta.

Puteţi citi despre povestea cu RAO aici şi aici.

Cu ce deschidem mâine?

question_answer0
IN Casual stuff

Aţi observat cum se întrec bloggerii în articole interesante la fiecare început al săptămânii? Practica e specifică ziarelor (#maiştiţicând existau ziare?), care se străduiesc să găsească zi de zi un subiect tare cu care să deschidă ediţia. Ştirea de prima pagină s-a declinat în blogosferă ca primul articol al zilei, publicat în „prime-time” (9-11). Şi mişto e că a apărut o competiţie tot mai acerbă, competiţie care e în folosul cititorilor.

Mă pregăteam să „deschid” cu un articol despre o posibilă implicare a SMURD în social media însă n-am terminat articolul şi au intervenit chestii de făcut. Am identificat însă două „publicaţii” care au deschis foarte bine ziua: Minxie cu un guest post din Dubai şi Alex Tunaru cu un reportaj de la o umanitară. Le recomand (pe articole; şi lor le recomand să continue). Cred că e tot mai evident că ne dorim poveşti documentate, nu ştiri incendiare despre piţipoance. Şi-atunci de ce nu înlocuiesc încă bloggerii (fie ei jurnalişti sau sculptori la bază) presa tradiţională?

Voi cum simţiţi deschiderile astea tot mai dese cu articole mişto? Hai, aştept păreri, like-uri şi RTuri. Ca să deschid şi eu bine 🙂

PS: Şi să venim totuşi şi cu un exemplu din tabăra jurnaliştilor.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu