Casual stuff

IN Casual stuff

Aţi observat cum se întrec bloggerii în articole interesante la fiecare început al săptămânii? Practica e specifică ziarelor (#maiştiţicând existau ziare?), care se străduiesc să găsească zi de zi un subiect tare cu care să deschidă ediţia. Ştirea de prima pagină s-a declinat în blogosferă ca primul articol al zilei, publicat în „prime-time” (9-11). Şi mişto e că a apărut o competiţie tot mai acerbă, competiţie care e în folosul cititorilor.

Mă pregăteam să „deschid” cu un articol despre o posibilă implicare a SMURD în social media însă n-am terminat articolul şi au intervenit chestii de făcut. Am identificat însă două „publicaţii” care au deschis foarte bine ziua: Minxie cu un guest post din Dubai şi Alex Tunaru cu un reportaj de la o umanitară. Le recomand (pe articole; şi lor le recomand să continue). Cred că e tot mai evident că ne dorim poveşti documentate, nu ştiri incendiare despre piţipoance. Şi-atunci de ce nu înlocuiesc încă bloggerii (fie ei jurnalişti sau sculptori la bază) presa tradiţională?

Voi cum simţiţi deschiderile astea tot mai dese cu articole mişto? Hai, aştept păreri, like-uri şi RTuri. Ca să deschid şi eu bine 🙂

PS: Şi să venim totuşi şi cu un exemplu din tabăra jurnaliştilor.

IN Casual stuff

Cred că nu e bucurie mai mare pe lumea asta pentru un locatar decât să poarte o conversaţie despre istoria blocului cu un vecin proaspăt.

Zilele trecute vreo 3-4 cetăţeni din bloc îşi dădeau zăpada de pe maşini. La un moment dat se apropie un tânăr care părea că analizează zona. Şi a început discuţia. Vecinii s-au strâns în jurul lui şi îl priveau circumspect.
Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Zilele trecute ziceam că ar fi bine ca oamenii să-şi dea măcar zăpada din faţa casei, oferind astfel un exemplu celor din jur (ştiu, aşa e legea, dar cine o respectă?). Ionuţ Oprea a plusat şi a propus să strângem bloggerii la o deszăpezire comună în jurul unui spital. Am ales Spitalul Municipal pentru că se ajunge uşor la Eroilor cu metroul şi în cazul în care n-aveam ce să facem la Municipal, puteam să ajungem rapid la Spitalul Militar şi Spitalul CFR. Iar la Militar ştiam sigur că e plină curtea. Citeşte tot articolul

Animale

question_answer7 comentarii
IN Casual stuff

Există pe lumea asta două tipuri de oameni: cei care au avut animale de casă şi cei care n-au avut niciodată. Fac parte din a doua categorie. Nici bunicii mei n-au avut animale de casă. Unchii, mătuşile şi nicio altă rudă cât de cât apropiată. Ba chiar pot să spun că nici prietenii de familie n-au animale (exceptându-i pe cei care stau la curte).

Cred că pur şi simplu te obişnuieşti să-ţi duci viaţa şi fără cel mai bun prieten al omului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

UPDATE: Avem şi bannere, le găsiţi la finalul articolului.

Update 2: Ionuţ Oprea propune să ne strângem şi să dăm zăpada din jurul unui spital sau a unui azil de bătrâni. De asemenea, puteţi urmări pe Twitter #dămzăpada

Pentru că în casă e cald şi bine, avem destul timp să dezbatem problema „cine ar trebui să dea zăpadanoi sau Statul?„. Sincer, contează mai puţin. Pedelişti, Uselişti, portocalii, comunişti, moguli, baroni, toţi suntem sub acelaşi cer. Şi ne ninge.  Chiar dacă e treaba statului să-mi dea mie zăpada (să zicem că ar fi aşa) şi statul nu-şi face treaba, ce-o să fac? Pe câţi oameni îi poate ajuta armata? La câţi poate ajunge Becali?  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ieri, pentru că ieşise lumea la Universitate împotriva ACTA, am fost să mai protestez puţin la lopată. Şi după ce am învârtit puţin maşina prin cartier, am vrut să mă întorc acasă. Numai că aleea din faţa blocului era blocată de două dudui care lăsaseră maşina în mijlocul drumului şi curăţau de zor un loc de parcare. Lângă ele, un vecin care curăţase aleile din jur fuma liniştit. Am parcat maşina pe un loc liber, am scos lopata şi am început să ajut duduile. Imediat vecinul şi-a aruncat ţigara şi a venit cu lopata să ne ajute.

Sigur, puteam să aştept 10 minute cât se chinuiau duduile sau chiar să ocolesc blocul şi să parchez liniştit. Era cald în maşină şi n-aveam niciun chef să dau la lopată. Ba chiar puteam să le şi înjur, că nu se face să blochezi drumul cât îţi faci loc prin nămeţi. Dar am ales să termin totul în 5 minute fără comentarii. Ca să fie bine, ca să nu fie rău.

IN Casual stuff

– Pe perioada spectacolului vă rugăm să închideţi te…
*ta-na-na-na ta-na-na-na ta-na-na-na na*
– ….lefoanele mobile, să nu folosiţi aparatele de fotografiat cu sau fără bliţ…
*FLASH! FLASH!*
– …deoarece pot pune în pericol viaţa artiştilor. Vă mulţumim!
–  Ia uite, frate, ăştia încep chiar la fix!

– Mă scuzaţi, scuze, ştiţi… era aglomerat la popcorn. Uite, am luat de băut. Vrei fanta sau apă plată?
– Hai, bă, că a început spectacolul, vă mai foiţi mult?
– Aloooo, am dat bani pe bilet, vrem să vedem şi noi.

*ta-na-na-na ta-na-na-na ta-na-na-na na*
*FLASH! FLASH!*  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În ultima vreme se discută despre relevanţa ZeList şi schimbul de linkuri. Cred că de fapt contează mult mai puţin ZeList decât vrem noi să credem. Şi linkurile în general. Uitaţi-vă la RăzvanBB sau la Gaben. Au primit nişte linkuri de la oameni, au urcat în ZeList, au ajuns în top 50. Linkurile alea au trecut şi conform algoritmului au coborât în clasament, dar asta contează prea puţin. Pentru că cel mai important e ce se întâmplă cu vizitatorii după ce intră pe blogul tău.

Conţinutul tău îi ţine acolo, nu poziţia în zelist sau faptul că te are vreun A-lister în blogroll. Şi parcă uităm asta tot mai des.

IN Casual stuff

Sunt mai bine de 2 săptămâni de când sudul ţării e îngropat în zăpadă. Am fost cu toţii afectaţi, scoşi din zona de confort (termic) – cum ar zice Ciubotaru. Dincolo de părţile nasoale, cred că am identificat şi un lucru bun: oamenii au devenit mai buni. Am regăsit solidaritatea demult pierdută pe la noi. Am văzut oameni care nu se ştiau între ei şi care împingeau la diverse maşini blocate în zăpadă, oameni care dădeau la lopată pentru maşina altuia, cetăţeni care ajutau femeile să treacă peste grămezi de gheaţă şi zăpadă. Sau alţii care îşi zâmbeau fericiţi în momentul în care reuşeau să deblocheze o maşină.

Parcă au fost mai puţine claxoane zilele astea, am fost mai atenţi, am încercat să ne ajutăm unii pe alţii. Să sperăm că starea asta nu se va risipi odată cu topirea zăpezilor. Ne prinde bine.

Update: un articol care vorbeşte chiar despre asta, la Tunaru.

Meniu