Casual stuff

IN Casual stuff

Acum un an făcea senzaţie pe net povestea unui homeless american cu voce de aur. Tipul a avut ceva probleme cu alcoolul şi drogurile, iar asta l-a făcut să ajungă în stradă. Trăia din mila oamenilor până când o echipă de filmare a realizat un reportaj despre el. Câteva milioane de vizualizări mai târziu a primit un job şi şansa de a-şi reface viaţa.

După un an, Ted Williams are o casă, o iubită, a trecut peste dependenţa de alcool şi droguri şi pare că trăieşte un vis. Ba chiar urmează să publice şi o carte.

Un salt uriaş în 365 de zile, de la viaţa pe străzi – la un walk-in closet. Voi cât aţi evoluat în ultimul an?

via

IN Casual stuff

De la o vreme încoace am început să merg foarte des la cinema. Eu, care nu rezistam 2 ore nemişcat pe scaun, eu care vedeam acasă un film de o oră jumate în vreo 4.

Acum că sunt expert în ale mersului la mall, să vedem când ar trebui să evidaţi vizionarea unui film la cinema:

Miercurea fără îndoială, doar e Orange Film. Bătaie pe bilete, cozi kilometrice, zero locuri de parcare. Sala plină, tot felul de adolescenţi mai mult sau mai puţin miopi, dar cu siguranţă gălăgioşi, numai buni de luat la palme. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În caz că nu ştiaţi, la momentul actual se află pe piaţă 3 emisiuni ale monedei de 50 de bani: cea clasică, pe care o ştiu majoritatea românilor, ediţia cu Aurel Vlaicu pe spate (emisă într-un milion de exemplare în 2010 cu ocazia a 100 de ani de la primul zbor) şi ediţia cu Mircea cel Bătrân pe spate (emisă la sfârşitul lui 2011 cu ocazia a 625 de ani de la urcarea domnitorului pe tronul Ţării Româneşti).

Aş fi curios să aflu cât a cheltuit BNR pentru comunicarea celor două emisiuni. Monedele aniversare nu seamănă deloc cu cea clasică şi pot fi confundate foarte uşor cu valute străine. Eu unul n-am văzut nici măcar un afiş, niciun pliant, nici măcar la televizor n-am prins când s-a anunţat. Oricum, lucrurile de genul ăsta ar trebui să fie comunicate într-o campanie de informare a populaţiei care să ţină măcar câteva săptămâni. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Până acum un an şi ceva erau o grămadă de discuţii privind facturile din casă şi achitarea lor. Cine plăteşte curentul, cine se duce să plătească gazele, cine are timp să meargă să plătească telefoanele. La un moment dat am început să şi folosesc serviciul HomeBank de la ING, pe care îl aveam activat de mult timp.

Acum, după ce am mai prins ceva experienţă, toată treaba cu facturile durează vreo 20 de minute pe lună şi nici nu există riscul să uit vreuna neplătită.

De fiecare dată când primim o factură o pun într-un teanc, la un loc cu celelalte neplătite. La sfârşitul lunii, după ce au venit toate, facem calculele şi depunem suma pe card, la un ATM cu SelfBank. Norocul face să am unul foarte aproape de casă (ghinionul face ca acest ATM să fi fost stricat de pe 24 decembrie). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Prin octombrie nişte bloggeri s-au strâns să construiască case undeva în Prahova. Nu pentru ei, ci pentru nişte oameni care aveau nevoie de un acoperiş. Totul în cadrul proiectului BigBuild. Din păcate n-am putut să ajung la acţiunea respectivă, deşi mi-ar fi plăcut. Poate nu par, dar sunt destul de gospodar şi îmi place să meşteresc tot felul de chestii prin casă.

Pe la mijlocul lunii decembrie cei de la Habitat for Humanity (ONG-ul care a venit cu iniţiativa) au câştigat cu BigBuild premiul „Proiectul de voluntariat al anului 2011 în domeniul social” la Gala Naţională a Voluntarilor. Totodată a fost pornită o nouă etapă, pentru 3 familii din judeţele Mureş, Călăraşi şi Giurgiu.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Dacă eram în SUA, Răzvan ar fi părăsit postul lui de vice-preşedinte al Microsoft şi şi-ar fi făcut o televiziune numită TrafficTV. Acolo ar fi transmis starea traficului din toată lumea şi ne-ar fi scutit de reportaje cu turiştii români blocaţi pe drum spre magicele staţiuni de pe valea Prahovei.

Serios, mai e o ştire că s-a blocat traficul la Comarnic şi Buşteni? Mai e o ştire că trebuie să stai 20 de minute ca să poţi trece de Sinaia? Dacă nu, cred că-i putem lăsa în pace pe reporterii ăia, poate au şi ei ceva mai bun de făcut, o sarma de mâncat.

Clipul de mai jos e făcut acum câteva zile, când „mii de turişti” porniseră să petreacă Revelionul pe pârtia Clăbucet sau la Sinaia, la 3,5 lei/oră parcarea. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Când am creat draftul, nu mi-am dat seama că postul ăsta o să apară în 2012. Oricum, recomandările sunt valabile şi pentru anul ăsta.

Teoretic, are sens să mergi iarna într-o staţiune de pe Valea Prahovei doar dacă vrei să schiezi sau să stai la şpriţuri cu prietenii într-un decor cu ceva zăpadă. Practic, dacă te străduieşti puţin, ai ce să faci câteva zile la munte, fix cât să te deconectezi puţin. Dacă nu e blocat DN1 puteţi da o fugă până în Buşteni, la Castelul Cantacuzino. Dacă trebuie să rămâneţi în oraş, aveţi ca opţiune clasica plimbare pe lângă Peleş. Un tur complet ajunge la 70 de lei, dar parterul e doar 20. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vineri, când toată lumea făcea ultimele pregătiri de Revelion şi mulţi cetăţeni sărbătoreau cozile de pe Valea Prahovei, am fost să văd Maitreyi, la Sala Mare a Teatrului de pe Lipscani. Au fost 3 spectacole-studiu pe 28, 29 şi 30 decembrie în regia lui Chris Simion şi cu o distribuţie foarte bună: Maia Morgenstern, Vlad Zamfirescu, Anca Sigartău, Doru Ana, Aylin Cadîr.

Abordarea e foarte interesantă, fiind o dramatizare dublă, a romanelor Maitreyi, scris de Mircea Eliade şi Dragostea nu moare, scris de Maitreyi Devi. Mi-au plăcut mult intervenţiile Maiei Morgenstern, chiar dacă la final se comenta cum că ar fi fost prea „teatrale”. Cred că e prima piesă mai „normală” regizată de Chis Simion.

Din păcate sala e total oribilă, fosta sală Rapsodia a teatrului Constantin Tănase. Totuşi, merită să vă înghesuiţi două ore şi ceva pentru spectacol. Iar la final veţi dori să recitiţi ambele romane.

IN Casual stuff

La fel ca în ultimele sute de ani, primii care au sărbătorit Revelionul au fost locuitorii din Noua Zeelandă, din satul al-cărui-nume-nu-l-reţinem-niciodată.

2011 a fost un an…

Totuşi, sunt convins că 2012 va fi mult mai….

Sper că v-au plăcut posturile de pe blogul meu, ….

Le mulţumesc celor …. de vizitatori care au intrat zilnic aici şi celor ….. de abonaţi.

Vă urez tradiţionalul: „Un an nou!

Meniu