Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Casual stuff

Fobia de analize

question_answer7 comentarii
IN Casual stuff

Săptămâna asta s-a lansat ceva program de analize gratuite la o clinică privată din Bucureşti, cu scopul de a marca Ziua Mondială a Diabetului. În perioara 10 noiembrie – 10 decembrie, poţi beneficia de un set de analize pentru depistarea diabetului la clinica Medas. O serie de bloggeri au fost prezenţi la o întâlnire cu medicii specialişti de la clinică, şi-au făcut analizele şi au scris despre experienţă. Foarte frumos până aici.

Doar că bloggerii au venit şi cu ceva pentru cititori: câte trei seturi de analize complexe plus o consultaţie la medicul diabetolog. Mă aşteptam să fie bătaie, mai ales că sistemul nostru sanitar nu e strălucit. Când colo… pauză. Maxim 3-4 oameni pe fiecare blog (excepţie face Ştefan Murgeanu). Dacă erau pişcoturi sau aparate de făcut cafea se înghesuia toată lumea.

Ştiu că poate vă e frică de analize, dar zău că e o oportunitate foarte bună. Îmi aduc aminte ce fobie de analize dezvoltasem când eram mai mic. Dura cam 30 de minute fiecare recoltare de sânge. Mi-era frică de ac mai rău decât de urs. Însă la un moment dat am conştientizat că e important să-ţi faci analizele constant, să poţi depista din timp tot ce e în neregulă cu corpul tău. Chiar ieri, după ce-am citit toate reacţiile m-am programat pentru analize.

Puteţi şi voi la Pietricel, Auraş, Ruxa, Alina Cst, Marie-Jeanne şi Chinezu.

Un CD

question_answer0
IN Casual stuff

Cred că aveam vreo 6 ani când am descoperit Phoenix. Deşi nu aveam voie să umblu la pick-up, căutam vinilul cu Mugur de Fluier şi puneam „Andrii Popa”. Apoi mă urcam pe fotoliu şi îl călăream purtând o pălărie de-ale mamei ţinând în mână un pistol căruia îi rupsesem ţeava ca să arate ca cel al lui Mărgelatu’ (foto via).

Au trecut ani şi am descoperit alte formaţii, ne-am cumpărat combină, au apărut CDurile. La un moment dat a venit tata acasă cu CD-ul de mai sus. Nu mai ştiu de la cine îl primise. L-am ascultat de vreo 2 ori şi l-am lăsat în teancul de CDuri. Asta până acum vreo 2 ani, când l-am dus în maşină. L-am ascultat pe repeat săptămâni la rând, până când mi l-a „subtilizat” tata. Şi l-a ascultat vreo 6 luni. Doar pe ăsta, că era singurul pe care îl avea în maşină.

Într-un final l-am recuperat şi am început să-l ascult iar. Never gets old! (spre deosebire de Covaci)

Şi cum ascultam pentru a 5000-a oară Mica Ţiganiadă, mi-am dat seama că CDul ăsta parcă nu vrea să se zgârie. Deşi a fost tratat la fel ca toate celelalte CDurile şi s-a plimbat prin vreo 3 maşini, refuză să se audă prost. Poate pentru că e cântat aşa bine?

Când bloggerii au fost mult peste jurnalişti

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Sau cel puţin aşa ne-am simţit noi.

Ziua de mâine n-a fost primul festival cu bloggeri acreditaţi (şi sperăm că nici ultimul). Poate să fi fost primul din Alba, însă nici de asta nu sunt sigur. Oricum, a fost primul festival la care organizatorii au tratat bloggerii oficiali ca pe artiştii prezenţi în recital. Şi au fost nişte nume foarte mari la Alba Iulia: Baniciu, Vintilă, Alifantis, Ioan Gyuri Pascu. „Vrăbiuţele” (adică doamnele de la Consiliul Judeţean Alba) s-au dat peste cap să ne pună la dispoziţie toate condiţiile.

Am avut acces peste tot, am stat în acelaşi hotel ca artiştii, am luat micul dejun cot la cot, am putut schimba impresii în backstage. Ba mai mult, am avut rezervat primul rând la toate spectacolele. Ca să putem vedea cât mai bine ce se întâmplă pe scenă. În plus, netul a fost chiar decent şi a cam mers peste tot, ba chiar aveam şi prelungitoare în camerele de hotel. Ceea ce-i lucru rar de tot.

Ei bine, jurnaliştii (care au fost mai puţini) n-au avut parte de tot tratamentul ăsta special. Citeşte tot articolul

Cu ce m-am întors de la Alba Iulia

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Au fost 5 zile foarte mişto în care s-a muncit pe rupte şi s-a chefuit noaptea cu preţul orelor noastre de somn. Însă m-am întors cu multe lucruri de la Alba:

– trupa Plus Noi – nişte băieţi de care nu auzisem până vinerea trecută. Vă recomand In da ghetto şi De amor.
– Mihai Neniţă, un violonist de excepţie, un om care ne-a lăsat cu gura căscată
– Cosmin Vaman – preferatul bloggerilor la Ziua de mâine. Românii au talent şi Nu sunt destul de trist să fiu folkist
– o enciclopedie de folk cunoscută sub numele de Feri Teglas
– câteva seri petrecute #înculise alături de Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Ioan Gyuri Pascu, Vladi Cnejevici etc.
– o familie (the Duleas) molipsitor de romantică şi de simpatică
– melodia asta în cap şi pe repeat
– un CD cu „Folk din pana mea”, un ghid al judeţului Alba la care băiatul ăsta a lucrat vreo 3 ani şi un tricou cu Ziua de mâine
– gândul că lucrurile mari se fac cu sufletul, chiar şi atunci când posibilităţile sunt mici
– încărcătorul de telefon al lui Auraş
– o experienţă atât personală, cât şi profesională – eliberată treptat (fără cuvinte, fără detalii)
– dor

Mi-aş mai fi dorit nişte magneţi sau alte obiecte promoţionale cu Cetatea, însă mai e de lucrat la capitolul ăsta în Alba Iulia. Momentan oamenii se concentrează să termine cetatea.

Organizator: Consiliul Județean Alba

Parteneri: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall, Art Cafe Downtown.

Kit de blogging la festival

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Ca să vedeţi şi voi ce înseamnă muncă de blogger, vă prezint kitul oficial al bloggerului la festival:

– una bucată netbook Samsung N145 Plus (autonomie 4-5 ore)
– stick de net Digi
– telefon HTC ChaCha (care e, la nevoie, hotspot Wifi, că aşa ne-a învăţat unchiul Vali, să avem net propriu la evenimente)
– stick USB de 4 GB pentru transferat diferite materiale
– încărcător de netbook (pentru evenimentele care ţin mai mult de 8-9 ore)
– cablu micro USB (pe post de încărcător de telefon şi transfer de poze)
– pahar de Cola – că festivalul e lung.

Happy posting!

Despre meserii

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Ştiţi oamenii ăia care au terminat liceul şi au luat o pauză de la studii, apucându-se să facă ceva bani pentru o săptămână la mare? Şi care după săptămâna aia la mare au mai lucrat puţin şi s-au trezit că au 25 de ani şi sunt barmani?

Foarte frumos, nu trebuie să fim toţi Social Media Experţi, însă ăştia sunt băieţii care nu ne nimeresc cocktailurile bine. Care pun gheaţă şi zahăr când le zicem să nu pună. Şi care în loc să se specializeze în meseria pe care o fac oricum de ani buni, tot speră să termine o facultate particulară şi să se angajeze assistent manageri la vreo firmă de succes.

Dragi tineri prinşi de ani buni într-o slujbă sezionieră, profesionalizaţi-vă! Deveniţi cei mai buni barmani, cei mai buni ospătari, cei mai buni bucătari! Lumea va aprecia asta mai mult decât orice.

Nu era vorba de tine

question_answer7 comentarii
IN Casual stuff

Sunt mulţi oameni supăraţi pe lumea asta. Supăraţi, deranjaţi, iritaţi. Dar nu spun de cine.

Un om. Un blogger. O agenţie. Se ştiu ei. Nu dăm nume că n-are rost, ştie toată lumea.

Cum zice şi tovarăşul Brylu, ce sens are s-o dăm după gard? De ce nu zicem că aici, de exemplu, e vorba despre Anca Duma? Trebuie să stau eu să fac pe detectivul. Ştiu, nu e vorba de oameni, e vorba de ideea în sine. Dar uneori e bine să spunem lucrurilor pe nume pentru a fi siguri că îndreptăm ceva.

Aici e vorba (iar) de Standout, printre altele.

Şi exemplele pot continua. De ce nu apar nume? Pentru că de cele mai multe ori e o şansă să spui cu mult curaj „nu era vorba de tine”. De alţii era vorba, alţii fac aşa, tu nu.

Hai să ne asumăm până la capăt când facem mişto de cineva sau când nu ne convine ceva, nu să scriem ghicitori.

Pentru băieţei: Flick Kick

question_answer8 comentarii
IN Casual stuff

Eram la o citronadă cu Arhanghelii şi am descoperit la Edi un joc foarte mişto: Flick Kick. E disponibil pentru iPhone şi Android, atât în varianta free (care e cam naşpa), cât şi în varianta plătită (care e vreo 3 lei).

Trebuie să dai cu degetul pe ecran astfel încât să trimiţi o minge în poartă. Pe parcurs apar diferite obstacole (portar, zid, diverşi jucători) şi trebuie să imprimi diverse efecte mingii. Momentan sunt la highscore 60 😀

Chiar, mai ştiţi iepuraşul? :))

Nu vă cumpăraţi aspirator profesional!

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff


Foto via

Acum vreo 2-3 ani s-a făcut consiliu de familie şi s-a hotărât că ne trebuie un aspirator nou. Cel vechi încă rezista, dar nu prea mai se mai găseau saci de unică folosinţă.

Pe principiul românesc „suntem prea săraci ca să ne luăm ceva ieftin”, tata a stabilit că trebuie să luăm ceva bun. Ceva bun, adică scump. Căutarea a durat mai mult decât preselecţiile pentru Vocea României şi XFactor la un loc. După câteva zeci de modele studiate, tata l-a ales pe ăsta din imagine. Un Zelmer nu-ştiu-de-care. Cert e că scrie „Profi” pe el. E din categoria semi-profesionale, spală pe jos, spală covoare şi cu toate astea noi îl folosim doar la aspirat. Cred că am spălat de vreo 2 ori cu el.

Rău nu e, însă e foarte greu de întreţinut. Extrem de greu. Durează cam o oră să-l cureţi (fie că o faci înainte să aspiri, fie că îl cureţi după ce ai aspirat). Şi sunt tot felul de filtre care trebuie curăţate, trebuie să-ţi bagi mâinile în praf. Horror. Degeaba îşi face treaba bine dacă te pune la atâta muncă. Şi a mai costat şi vreo 800 de lei.

Acum câteva luni i-am luat bunică-mii un aspirator neprofesional, care nu spală pe jos, care nu are putere aşa mare şi care a costat doar 300 de lei. Are un bol transparent în care se stânge mizeria. Îl scoţi, îl goleşti, aspiri. Un fel de plug and play. Mult mai mişto.

Scriu rândurile astea pentru că tocmai am încheiat procesul de aspirare şi
1. m-am muncit o grămadă
2. sper să impresionez vreo piaristă cu îndeletnicirile mele casnice

Două lucruri cum trebuie

question_answer0
IN Casual stuff

Poate se întâmplă de mai mult timp, însă eu acum am observat că cei de la Coca-Cola trimit updateuri targetate pe zone geografice. Pentru România în română şi probabil pentru fiecare ţară în parte în limba care se vorbeşte acolo. Nu e nimic spectaculos, ştiam că se poate, ba chiar am folosit-o de câteva ori pentru un client, dar nu era o politică obişnuită. Şi n-am prea întâlnit asta în general. De obicei ştiţi cum e: există câte o pagină locală administrată de câte o agenţie după cum se poate. Coca-Cola are o altă abordare. Sunt curios cine se ocupă de pagina respectivă. Cred că e o provocare interesantă pentru agenţia respectivă, mai ales la nivel de documentare. Citeşte tot articolul

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu