Casual stuff

IN Casual stuff

La începutul anilor ’90, imediat după Revoluţie, toată lumea începea un business. Cred că era ilegal să nu-ţi faci SRL pe vremea aia. Pur şi simplu trebuia să te simţi afacerist imediat după Revoluţie, era ca jocul la Loto. Puneai şi tu un bilet.

Şi pentru că ai mei nu se puteau lăsa mai prejos, au avut afaceri. Prin ’91-’92, tata s-a apucat de făcut poze. Avea nişte aparate bunicele la vremea aia, şi-a luat aparat de mărit, tăvi, substanţe şi hârtie şi s-a apucat de pozat şi developat în baie. Ba chiar şi-a închiriat şi un „sediu” în uscătoria de la scara 4 a blocului în care stăm şi care avea ceva vedere la stradă (caut poza prin casă şi revin). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vă ziceam acum ceva vreme că e nevoie de mai mult video în .ro. Tocmai de-asta organizează şi Blogoree un workshop cu Răzvan „Videoclip” Baciu, omul care a crescut cât alţii într-un an. În câteva luni. Adică a crescut repede. Înţelegeţi voi :-j

Eu până acum n-am prea făcut video, exceptându-l pe cel de mai jos. Dar zău că m-aş pune pe învăţat câte ceva. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Acum vreo 3 săptămâni îmi lansa Alexandra Sănduleasa o provocare. Pentru că sunt un mare leneş când vine vorba de lepşe, nu m-am mobilizat până acum, deşi subiectul e interesant.

Care ar fi motivele pentru care ar trebui să-ţi iei un smartphone? Eu am încă din 2008, când m-a fascinat Sony Ericsson P1i. Înainte de asta am avut un Nokia Communicator 9300i.

Atunci îmi doream un smartphone pentru: Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Din păcate n-am mai ajuns în studiourile Media Pro la Vocea României. Totuşi, am urmărit la TV. Nu e aceeaşi chestie, te mai întrerupi, mai schimbi canalul în pauze (mai ales când e meci pe alt post). Nu urmăreşti cu aceeaşi atenţie.

Oricum, e mişto că poţi să vezi şi ce se scrie pe Twitter. M-am mirat că oamenii nu înţeleg. Nu înţeleg că e un show în care cineva trebuie să piardă (#clişeu). Pentru ca cineva să piardă, concurenţii sunt trecuţi prin tot felul de probe. Cântă tot felul de piese, unele le sunt mai potrivite, altele mai puţin potrivite. Dacă toată lumea ar rămâne în gama potrivită, am avea un concurs în care nu poţi departaja vocile.

Unii concurenţi au voci mai complexe, care pot interpreta diferite genuri de muzică, în timp ce alţii se pricep doar la un anumit gen de muzică. Unii au mai multă experienţă, alţii mai puţină. That’s life. Dacă un concurent cântă prost o anumită piesă, nu înseamnă că n-are voce, ci piesa nu îi e potrivită. Dar publicul are o memorie atât de scurtă… Eroul ediţiei precedente devine un paria la următoarea emisiune. Şi asta nu e neapărat ok.

IN Casual stuff

Am ajuns la concluzia că e foarte ieftin un spaţiu în centrul oraşului. Dacă n-ar fi, nu văd de ce ar închiria lumea acolo. Pentru că oricum nu trece nimeni pe jos, nu intră nimeni în magazinele alea. Sunt o grămadă de magazine pe Calea Victoriei și Magheru în care n-am văzut pe nimeni, niciodată.

Sigur, ne luăm magazin acolo pentru a face o declaraţie (un statement). Noi putem, noi suntem un brand mare. Şi când închidem magazinul după 2 luni tot un brand mare suntem? Încă nu s-a prins lumea că nu e vad bun pe Calea Victoriei? Nu, nimeni nu trece pe acolo. Voi aţi văzut cât sunt trotuarele?

IN Casual stuff

La începutul anului îmi puneam în ordine feedul RSS, acum am activat şi abonarea prin e-mail. Mi-am dat eu seama că nu toată lumea foloseşte feedreadere şi cum scriu tot mai mult s-ar putea să mai pierdeţi şirul posturilor. Cine ştie, în curând poate că îmi fac şi blog 😛  Chestii mişto (diferite de blog) mai găsiţi şi pe pagina de Facebook, care cred eu că e una dintre cele mai bune 10 pagini de Facebook dedicate unui blog românesc, din punct de vedere al conţinutului. Ştiu, sunt subiectiv rău şi deloc modest, dar zău că e muncită.

Aşa că vă invit să vă abonaţi prin formularul de mai jos (îl găsiţi şi în sidebar). În fiecare dimineaţă, după ora 11, o să primiţi mail cu toate posturile noi.

Enter your email address:

În încheiere, tradiţionalul „Abonaţi, comentaţi şi vă informaţi!”

IN Casual stuff

Deja cred că e al 5-lea an în care am o temă specială de Crăciun. Am început în 2007, am continuat în 2008, 2009 şi în 2010. Însă acum parcă am cea mai mişto temă 😀 (şi favicon!)

Duminică se aprind luminiţele în oraş, abia aştept!

Şi nu uitaţi, dacă nu vă place noua temă, am şi Feed RSS. Abonaţi-vă cu încredere, acolo e doar text 🙂

IN Casual stuff

Dacă tot s-a dat legea privind eutanasierea câinilor comunitari, ne putem concentra pe chestii mai importante.

Până atunci, iubitorii de animale vor protesta şi vor încerca să facă tot posibilul să salveze viaţa „bietelor animale”. Ăştia care comentează, deşi sunt mari iubitori de animale, au dezvoltat un nou obicei: se plimbă noaptea cu resturi de mâncare, în special oase, pe care le lasă cât mai departe de blocul lor. Am surprins vreo 3-4 cetăţeni încercând să lase mâncare de-asta lângă scara blocului meu. Uneori găseşti doar resturi, alteori e doar mâncarea, pregătită pentru câini. În lipsă de oase, găseşti şi câte o grămăjoară de Pedigree.

Ne plac animalele, nu vrem să fie omorâte, dar să nu fie la noi la bloc, pentru că ne vin seara copiii acasă şi nu vrem să stea cu frica-n sân. Să se strângă la blocurile altora. Cam asta e mentalitatea. Cel puţin în Bucureşti.

La câteva sute de km distanţă nu prea vezi câini vagabonzi. Eram la plimbare prin Alba Iulia şi la un moment dat l-am întrebat pe cel mai celebru blogger din localitate unde sunt câinii comunitari. Mi-a zis că la ei nu e ca la Bucureşti.

 

IN Casual stuff

Aseară am avut ocazia să particip la Vocea României – prima emisiune live. Vreau să stabilim de la început că n-am urmărit decât câteva secvenţe din X Factor (şi alea pe net). Oricum, o comparaţie între cele două showuri nu şi-ar avea rostul din punctul meu de vedere. În televiziune (şi mai exact, în transmisii live) există două categorii: ProTV şi restul lumii.

Comparativ cu Românii au talent (o altă emisiune pe care am avut ocazia s-o urmăresc din platou) e mai multă forfotă la Vocea României. Poate şi pentru că era prima emisiune live, poate pentru că e mult mai mult public. Toată lumea ştie ce are de făcut, se repetă fiecare pas pe care îl fac prezentatorii şi concurenţii.

Iar showul în sine se simte altfel din platou. V-am mai spus că oamenii din PRO au directul în sânge. Poate şi de-asta reuşesc să se concentreze extrem de bine.  Dar trebuie să mergi acolo şi să vezi cu ochii tăi ce înseamnă, degeaba ne străduim noi să povestim.

Mi-au plăcut un amănunt pe care le-am surprins pe parcursul emisiunii: Horia Brenciu are o echipă care se ocupă de prezenţa lui pe Facebook (ceva foarte normal pentru un artist); ştiu că scrie şi el, e foarte conectat. Însă de data asta n-aveam cum sa fie în contact cu fanii de pe Facebook, aşa că venea la fiecare întrerupere şi transmitea mesaje unei tipe care nu s-a dezlipit de laptop toată emisiunea.

Cât despre copiii ăia care concurează, sunt foarte buni. Extrem de buni. Şi devine din ce în ce mai greu să-i departajezi.

Poza e via Pyuric.

IN Casual stuff

Dacă da, urmăriţi cel mai nou video din seria Lemonade: Detroit.

Lots of little things, that’s the future!  – o idee pe care o găsiţi în clip şi care se potriveşte foarte bine cu ceea ce ar trebui să se întâmple în România. Un oraş care părea că a murit odată cu industria auto, industrie ce reprezenta dinamul unui întreg stat american, şi care renaşte prin poveşti simple şi mici.

Meniu