Acum câţiva ani Năstase îl făcea praf pe Victor Hănescu, spunând că e un jucător de mâna a doua. Anul trecut, acelaşi Hănescu era imaginea turneului BRD Năstase-Ţiriac Trophy şi juca rolul de marionetă în războiul dintre Năstase, Ţiriac şi Federaţie. Fiind acum „supus”, Hănescu nu mai e un jucător aşa rău. De data asta e rândul lui Tecău. Băiatul care alături de Mergea, în mandatul lui Năstase urma să facă „cel mai mare cuplu la dublu al României”, a devenit acum un jucător slăbuţ, care câştigă doar turnee de antrenament. Citeşte tot articolul
Casual stuff
N-aş face 7
N-aş face campanie la bere concomitent pentru două branduri aparţinând aceleiaşi companii. Sau cel puţin nu online. Dar fix asta tocmai a făcut Heineken România, cu Heineken – Most Dateble Bloggers şi Ciuc – Berea se bea pentru gust.
Să vă explic: pe internet nu e la fel ca la televizor, unde poţi să targetezi în funcţie de publicul ţintă şi de veniturile acestui public. Dacă pe TV poţi să difuzezi o reclamă pentru bărbaţii care beau Ciuc doar pe anumite posturi şi la anumite ore (când se presupune că acei oameni sunt în faţa televizorului) şi poţi alege alte intervale orare şi alte posturi TV pentru fanii Heineken, pe net variantele sunt mult mai puţine. Iar publicul e împărţit altfel. Vorba artistului, „Ţară mică, mese puţine”.
Aşa ajung vreo 4 bloggeri să facă în acelaşi timp reclama şi la Heineken, şi la Ciuc. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e un capăt de ţară. Doar că mi se pare o risipă de resurse în cadrul aceleiaşi companii, îşi fură „valul” una celailalte. Şi poate că măcar în cadrul aceleiaşi companii chestia asta ar fi de evitat.
Pentru că la final în mintea oamenilor rămâne doar ideea că au fost ceva campanii la nişte beri. Nicicum ce trebuia să rămână.
PS: Evident, e vorba de agenţii diferite, dar asta scuză doar pe jumătate accidentul.
Conexiuni într-o minte de blogger
Aseară m-am pus în pat şi fiind destul de obosit de la proteste, n-am reuşit să adorm. Aşa că mi-au venit în cap tot felul de idei de posturi. Una din ele mi s-a părut că se potriveşte pentru ziua de azi dar până să mă întind eu după telefon să o notez, am adormit. Dimineaţă m-am trezit ştiind că aveam o idee de post dar habar n-aveam despre ce era vorba. Şi am stat şi m-am chinuit să-mi aduc aminte o zi întreagă, tot citind chestii.
Acum vreo 10 minute, am văzut un link pe Twitter şi am început să citesc un articol. În respectivul articol era vorba de ceva copii olimpici. Şi brusc, mi-am adus aminte de vremurile copilăriei, de olimpiade, de orele de fizică şi istorie. Mi-am mai amintit că eu habar nu am geografie şi parcă voiam să scriu şi un articol pe tema asta. Bingo! 😀 Asta mă măcinase toată ziua. Şi eram convins că-mi voi aminti ideea de aseară.
Va urma
Acum nu mai ieşiţi în stradă?
Mai bine mai târziu decât niciodată, m-am trezit şi eu să ies în stradă. Am pus mâna pe lopată şi am protestat în viscol vreo 2 ore. Şi m-am plâns nămeţilor şi de Boc, şi de taxa auto, şi de TVA. Şi tot protestând, am ajuns până la capătul aleii din faţa blocului. Mă mai odihnesc puţin şi pornesc mai departe, până spre Cotroceni. În apropiere, vecinii priveau pasivi şi îşi dădeau zăpada de pe maşini. Nu m-am dus să-i iau de ceafă şi să-i pun la lopată, i-am lăsat să protesteze cum ştiu ei.
Mă gândesc totuşi că dacă ar fi mai mulţi care ar protesta împotriva zăpezilor cu lopata în mână, fiecare în faţa blocului (aşa cum e legea), am putea să circulăm rezonabil. Şi n-ar mai rămâne decât şoselele de curăţat. Citeşte tot articolul
Cea mai mare frustrare a copilăriei
Foto via
Când eram mic, n-aveam multe probleme. La fel ca majoritatea copiilor crescuţi la oraş, treaba mea era să mă joc, să mă uit la televizor, să dorm, să citesc, mai târziu să-mi fac lecţiile. Nu trebuia să dau de mâncare la găini, la porci, nu aveam niciun animal de companie
Pe lângă veşnica dorinţă stresantă „abia aştept să mă fac mare”, cred că mai era un singur lucru care îmi deranja existenţa: nu reuşeam niciodată să văd un serial de desene animate de la cap la coadă. Îmi amintesc la început de Scooby-Doo, care era difuzat de Antena 1 şi parcă Tele7 Abc într-o vreme. Nu că aş fi ştiut eu să citesc, dar pe vremea aia nu existau programe TV. Nici n-ar fi avut cu ce să încropească o revistă. Citeşte tot articolul
O semi-problemă
Când am scris zilele trecute că e plină Valea Prahovei şi asta demonstrează că avem bani, am primit o grămadă de înjurături.
Păi sunt cozi în fiecare weekend pentru că nu sunt autostrăzi, bă boule!!!
Da, aşa e, nu e autostradă, e drumul ăla de o bandă pe fiecare sens. Dar să zicem că vom avea o autostradă, credeţi că va fi mai puţin aglomerat? Pe drum nu, dar în staţiuni va fi la fel, poate mai aglomerat. Asta pentru că şoseaua e doar o parte din problemă. Ajungi pe Valea Prahovei şi n-ai unde să parchezi (sau dai 3.5 lei pe oră), găseşti cu greu cazare, stai la cozi ca să urci în vârful pârtiilor.
Avem câteva staţiuni amărâte pe care le supra-populăm în fiecare an.
Dar nu, oamenii n-au bani.
Locuri prin Bucureşti: Old Nick Pub

Am nimerit prima oară în Old Nick-ul din Piaţa Lahovari total întâmplător. Ştiam că mulţi ani a fost acolo restaurantul La Escu însă nu intrasem niciodată. O vreme locul a fost închis, iar într-o după-amiază ploioasă de octombrie am observat că se lustruia firma noului pub. Am aflat pe loc despre pubul din Sinaia şi o istorie scurtă a locului respectiv.
Îmi place că Old Nick-ul de la Lahovari are o zonă de club – la subsol, o zonă de pub – la parter şi un soi de ceainărie foarte primitoare la etaj. Am încercat cocktailurile şi sunt ok, ciocolata caldă (care e chiar caldă, nu fierbinte ca în multe alte locuri!), lapte cald (nu-mi amintesc ultima oară când am văzut pe meniul unui bar/pub lapte cald) şi un soi de prăjitură cu mere. Nu rataţi pizza (vreo 20 de lei) sau baghetele cu diverse chestii (sunt vreo 12 lei). Chelnerii sunt simpatici (poate pentru că abia s-a deschis?) şi muzica e bună.
Old Nick Pub e pe Facebook aici (de unde am şi luat poza).
De ce nu ieşim în stradă
Sutele de manifestanţi din piaţa Universităţii au tot îndemnat la solidaritate în ultimele zile. Haideţi cu noi, ca pe 22 a fost la ordinea zilei, deşi mulţi dintre ei nici nu ştiau la care 22 se referă. Dar să vedem de ce nu ieşim în stradă, noi ăştia care suntem acuzaţi că privim pasivi:
– pentru că astăzi am mâncat de 3 ori
– pentru că ieri am avut bani să-mi cumpăr bilete la teatru
– pentru că săptămâna trecută am văzut 2 filme la cinema
– pentru că scriu acest post de pe un laptop
– pentru că la supermarketuri e plin de mâncare
– pentru că am cu ce să cumpăr din când în când flori
– pentru că e mereu curent electric, cu mici excepţii
– pentru că pe BestJobs sunt 12.200 de locuri de muncă disponibile
– pentru că ştiu mulţi oameni care doar muncind, fără alte şmecherii, îşi permit maşini de lux
– pentru că avem posibilitatea reală de a munci în străinătate
– pentru că Valea Prahovei e blocată în fiecare weekend
– pentru că peste 7 luni oricum sunt alegeri
– pentru că părinţii şi bunicii noştri îşi primesc salariile şi pensiile la timp
– pentru că n-o ducem bine, dar nici în faliment nu suntem
Odată ce aţi terminat de citit acest post, vă invit şi la continuarea de aici.
Conjugare
| Eu am Tu ai El are |
Noi avem Voi aveţi Ei au |
o părere.
O sâmbătă obişnuită
– Ce facem, comandăm pizza?
– Nu ştiu, dacă vrei tu.
– Aşa mă gândesc, pe vremurile astea nu prea putem să ieşim la restaurant.
– Atunci alege tu filmul. Şi trimite un băiat să mai ia nişte vin.
– Bine, Maria. Şi până vine pizza mă mai uit puţin la golanii ăştia de la Universitate.
Dă-mi un ecler!
Cumpără de pe eMAG cu acest link
Ce mai zice lumea.
- Sorin la Hoinaveta 4
- Gica la Hoinaveta 4
- Tudor la Hoinaveta 4
- hoinaru la Hoinaveta 4
- pinkISH la Hoinaveta 4
- Niku la Un preţ excelent pentru încărcătorul Motorola TurboPower 68W
- Niku la Am nimerit la Gala UNITER în tricou şi blugi
- liviu banu la Hoinaveta 4









