Casual stuff

IN Casual stuff

Când eram mic, am primit de la ai mei un portofel de piele într-o cutie verde. Primul meu portofel de piele. Nu prea aveam ce să ţin în el, dar era portofelul meu. Ca să fiu sincer, mult timp nici nu l-am folosit. Şcoala era peste stradă (aproape), la mall nu mergeam pentru că era 5 cartiere mai încolo (pe vremea mea nu exista decât Mall Vitan) şi la fotbal nu-mi trebuia portofel.

A venit vremea liceului, mi-am pus buletinul, cartela de metrou, nişte bani şi când să plec spre Şcoala Centrală mi-am amintit de sfatul pe care îl primisem de la tata: nu-ţi ţine niciodată portofelul în buzunarul de la spate. Nici cheile sau altceva important. De atunci portofelul stă în buzunarul stânga faţă, iar cheile în dreapta. În buzunarele din spate nu ţin decât hârtiuţe, bonuri de benzină şi alte prostii.

Încerc, totuşi, să înţeleg care e raţionamentul celor care îşi ţin portofelul la spate. E mai comod? E mai mişto să ai fundul foarte bombat? Îţi face plăcere să ştii că în orice clipă poate să-ţi ia cineva portofelul foarte simplu? Ajungi mai uşor la el? E cool să-l scoţi de fiecare dată când te aşezi în maşină? De ce?

IN Casual stuff

După cum ştiţi, anul acesta e an de turneu final. Echipa naţională nu s-a calificat, ca de obicei în ultimii 15 ani. Totuşi, evenimentul o să stârnească interesul diverselor companii care sponsorizează competiţia. Cel mai probabil, o serie de bloggeri vor fi invitaţi să participe. E vorba de Ucraina şi Polonia, mai ieftin de-atât n-ar putea să fie. Ar însemna să avem Campionatul European la Urlaţi şi Feteşti.

Vă spun de pe acum, ca să nu vă enervaţi sau să vă revoltaţi aiurea: brusc, se vor trezi o grămadă de iubitori ai fotbalului. Vor apărea o grămadă de fotbalişti care n-au pus în viaţa lor piciorul pe minge. O să vedem super campanii pe cele mai nepotrivite bloguri cu putinţă. Nu vă enervaţi. Respiraţi adânc şi bucuraţi-vă de fotbal 🙂

IN Casual stuff

Mircea Meşter (redactor-şef Automarket.ro) e unul dintre puţinii jurnalişti auto care acceptă şi înteleg rolul bloggerilor „civili” (adică nespecializaţi) în contactul cu maşinile. Însă din când în când, lui Mircea i se pune un văl pe ochi şi uită lucruri elementare.

Ieri, de pildă, sublinia că bloggerii au sosit nedocumentaţi la lansarea unui autoturism. Foarte corect, majoritatea bloggerilor ştiau marca, numele noului model şi aveau o idee vagă despre cum arată respectiva maşină. Suficient, din punctul meu de vedere. Asta pentru că era vorba de o lansare la care erau prezenţi jurnalişti auto, bloggeri auto, jurnalişti şi bloggeri. Sper că sesizaţi diferenţa dintre cele 4 categorii.

Câteva idei: Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Andrei e singurul puşti de pe scara blocului în care locuiesc. Are vreo 7-8 ani, o bicicletă galbenă clasică care aduce cu un Pegas (dar nu cred că e) şi o minge de fotbal la fel de galbenă. Zi de zi iese afară cu bicicleta şi mingea alternând plimbatul cu şuturile spre un portar imaginar.

Ştiu cum e să fii singurul băiat de pe scară (dată fiind configuraţia zonei, aproape că pot spune „din bloc”), la fel am crescut şi eu. Doar că pe vremea mea era puzderie de copii pe străzi. Cum dădea primăvara începeau meciurile pe maidanul din spatele blocului (care între timp a devenit o parcare imensă). Şi se strângeau băieţi mai mici şi mai mari de la 7-8 străzi distanţă. Duminica cei mari jucau acolo în echipe bine organizate cu orele. Erau peste 40 de adolescenţi care băteau mingea. Pe urmă veneau puştii şi mai ridicau şi ei nori de praf câteva ore. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Aproape că am atins pragul de 2000 de posturi pe blog. Mai e puţin până acolo, între timp ţin să punctez aniversarea primului an pentru pagina de Facebook a blogului. Cu această ocazie am şi trecut la Timeline. Urmează să mai apară câteva modificări, mai ales pe la taburi.

Am strâns într-un an aproape 900 de fani, ceea ce mă bucură. Mi-am propus încă de la început să ofer conţinut diferit de blog, să nu transform pagina într-un RSS feed. Sper că am reuşit. Îmi place să cred că am creat un produs bun, o pagină cu informaţii interesante, utile, funny. Voi continua să dezvolt în paralel şi pagina de Facebook ca element complementar în diverse campanii la care particip. Mi se pare mai practic să mă concentrez pe câteva reţele sociale decât să-mi împart conţinutul pe tot felul de reţele nou apărute.

Dacă aveţi sugestii legate de conţinutul paginii, acum e momentul să le spuneţi.

IN Casual stuff

M-am cam obişnuit să port ceas la mână şi cred că mi-ar fi greu să mă dezobişnuiesc. Am avut când eram mic un ceas negru cu un şoricel pe post de secundar şi o pisică cu lăbuţa ridicată pe centru, pe urmă un ceas total transparent pe care l-am purtat până s-a jegărit de tot, pe urmă unul imens, cu bling- bling, adus din SUA. În ultimii ani port vreo 3 ceasuri şi pentru că sunt ceva mai scumpe nu prea găsesc baterii şi ceasornicari care să le schimbe.

Cred că am căutat jumătate de an să schimb două baterii. Pe vremuri îmi schimbam bateriile lângă Patria, unde era o ceasornicărie, pe urmă am găsit un ceasornicar la Piaţa Amzei. După ce a dispărut şi aia, toată lumea mă trimitea în Unirea, unde e un service de ceasuri. Problema e că ceasurile mele nu erau pe lista de branduri acceptate la respectivul service. Până la urmă (după vreo 2 drumuri) am nimerit la un meşter ceasornicar tot în Unirea. Omul mi-a schimbat ambele baterii şi mi-a rezolvat problema. Îl găsiţi în magazinul Unirea, după H&M, în aripa dinspre bulevardul Unirii. Are un chioşc mic şi o mulţime de scule potrivite. Dacă nu mă înşel, omul ţine deschis până la ora 6.

O campanie. Cu bere.

question_answer0
IN Casual stuff

Când eram mic, aveam impresia că Guinness e un fel de Cola cu ceva mai multă spumă. Pe urmă am mai crescut şi am descoperit berea 😀 Mult mai târziu am descoperit reclamele la bere şi mi-au plăcut asta, asta şi asta.

Toate cele trei branduri mi se pare că au avut mereu curaj, au inovat, au fost altfel. Guinness e un brand aparte, care reuşeşte mereu să surprindă. Mi-au plăcut foarte mult spoturile care aveau ca mesaj „Good things come to those who wait” (mai ales ăsta şi ăsta), îmi place atmosfera din puburile Irish, îmi place muzica lor. Chiar, aţi observat că mai toate puburile irlandeze din Bucureşti sunt sponsorizate de Guinness?  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Se dă un eveniment la care PRistul îi roagă pe bloggerii prezenţi să nu facă poze. De mai multe ori chiar. Unii bloggeri se conformează, alţii fac poze pe furiş. Încerc să-mi dau seama dacă primii sunt fraieri, sau cei din urmă sunt nesimţiţi.

Înţeleg că dorinţa bloggerului este de a oferi material cât mai bun cititorului, dar până unde împingem limitele? Sunt nişte cetăţeni supuşi cei care nu încalcă regulile sau e o chestiune de respect?  Dacă ascultăm indicaţiile PRiştilor înseamnă că suntem nişte căţeluşi obedienţi?

Nu are legătură cu vreun eveniment anume, mi-a venit în cap întrebarea asta.

IN Casual stuff

Când eram mic, am învăţat că atunci când faci o vizită e frumos să serveşti din trataţia oferită de gazde. Altfel, aceştia se pot considera ofensaţi. Oare acelaşi lucru e valabil şi pentru evenimentele cu bloggeri? Pentru că dacă-i aşa, eu nu prea mă port frumos. Mai mereu vin cu maşina, de mâncat nu prea mănânc, pişcoturile nu-mi plac.

De multe ori simt că nici măcar în calitate de pişcotar nu mă descurc prea bine. Miercurea trecută s-a lansat Gillette Fusion Proglide şi eu nici măcar o prăjitură n-am mâncat.

Iar acum câteva zile, la Lady Bloggers Party, n-am băut şi eu măcar o apă plată pe banii Vodafone.

Dacă n-am consumat nimic se poate considera că nu mi-a plăcut? Sau că sunt fraier? Nu de alta, dar mă deranjază din ce în ce mai mult consumul ăsta social la petreceri pe banii altora. Nu simt nevoia să beau nimic, dar îmi iau un suc/o apă pentru că trebuie să consum ceva.

IN Casual stuff

Mă uitam zilele trecute la blocurile astea vechi, construite prin anii ’70. Unele au început să fie reabilitate termic şi par mai noi, altele arată în continuare jalnic. În starea asta sunt sute, poate mii de blocuri din Bucureşti, toate construite de avântul comuniştilor. Mă întreb ce se va întâmpla cu blocurile astea peste 20-30 de ani. Cât sunt prevăzute să reziste? Câte cutremure (mai mari sau mai mici) vor mai îndura?

Ce se întâmplă dacă numărul de oameni din ţară scade în continuare şi vom continua să ne mutăm în zone rezidenţiale? Vor fi părăsite? Şi dacă da, presupunând prin absurd că vor fi majoritatea goale, ce facem? Le demolăm? Le consolidăm şi le mai păstrăm încă 100 de ani?

Meniu