Casual stuff

Să tot fie vreo 4 ani de atunci. Abia începusem facultatea şi le povesteam colegilor viitori piarişti cât de mişto e internetul. Cum ajută la diferite lucruri, cum oferă o grămadă de oportunităţi. După vreo 6 luni, o mică parte din ei ajungeau la Olimpiadele Comunicării şi îşi făceau primele bloguri. Au apărut Adi, Carmen, KorinaMS, Dănuţ.

După vreo 2 ani am scris postul ăsta şi au mai apărut câţiva, nu mulţi.

Acum, la încă 2 ani distanţă, colegii mei au ajuns prin agenţii. Şi îi văd cum îşi fac conturi de Twitter, cum încearcă să se bage în seamă cu lumea, cum încep să invite bloggeri la evenimente. N-au întârziat decât 4 ani. Tot e bine.

Profit de această ocazie pentru a semnala cei 4 ani pe .ro pe care i-am împlinit săptămâna trecută. Oare am loc şi eu măcar în valul 3? Costin?

În teorie, atunci când vine un şef nou, apar şi angajaţi noi. Fiecare conducător încearcă să-şi impună ideile, îşi aduce oamenii cu care lucrează el cel mai bine, propune înfiinţarea de noi posturi care să răspundă nevoilor companiei.

După ce şeful pleacă, noul şef hotărăşte să contribuie şi el decisiv la mersul lucrurilor. Aşa că angajează oamenii lui, înfiinţează posturi noi, evaluează activitatea companiei. De obicei, ultimii veniţi sunt şi primii plecaţi, fiind consideraţi oamenii fostului şef. Acesta, la rândul lui, îşi ia o bună parte din echipă după el, acolo unde se duce. Oamenii ăia îl urmează, iar el se simte într-o oarecare măsură responsabil pentru ei. Cam aşa merg lucrurile.

Şi raportându-mă la teoria de mai sus, mă întreb cât vor mai sta la Intact oamenii aduşi de Bobby Voicu.

Câţiva dintre voi s-au dus să construiască o casă, alţii au fost la birou, alţii au stat şi au scris pe blog.

O bună parte din voi a contribuit la ceva extraordinar: aţi trimis un profesor al Facultăţii de Litere din Bucureşti la Jocurile Olimpice de la Londra!

Doamna Cristina Bogdan este printre cei 5 eroi locali care vor duce flacăra olimpică pentru că voi aţi votat ieri.

Sigur, un concurs cu like-uri este stupid şi nedrept de multe ori, sunt convins că şi ceilalţi nominalizaţi sunt nişte oameni de toată isprava, însă în numele CRP Litere 2010 (promoţia pe care am administrat-o) vreau să vă mulţumesc tuturor pentru Like-uri, RTuri sau alte menţiuni.

Aş vrea să ajung şi eu la Londra, să o văd pe doamna profesoară cu flacăra olimpică în mână, însă până anul viitor mai e mult timp şi se pot schimba multe.

Postul de ieri cu gunoiul a fost parte dintr-o campanie pentru Urban SA. Le mulţumesc oamenilor de acolo pentru că au avut curajul să-mi dea bani ca să vorbesc despre gunoi. A fost un test reuşit, rezultatele au depăşit aşteptările. Se pare că oamenilor le place să se vorbească despre gunoi. Contul de Twitter al celor de la UrbanSA este aici. Cum vă spuneam, totul a fost o campanie plătită.

Sau n-a fost? A fost sau n-a fost? Şi dacă a fost, cum vă face asta să vă simţiţi? Aştept comentariile voastre mai jos.

Mai jos aveţi cel mai interesant speech de la TED Global 2011, cel puţin din câte am văzut eu la invitaţia celor de la Friends. Istoricul Niall Ferguson face o analiză asupra dezvoltării civilizaţiilor şi a posibilităţilor prin care Estul poate ajunge la gradul de dezvoltare al Vestului. Citeşte tot articolul