Casual stuff

IN Casual stuff

Problema mea cu înălţimile a început pe la grădiniţă. Mergeam în vizită la bunici şi mă ridicam pe vârfuri ca să văd dincolo de balustrada balconului. Eram la etajul 10 şi mi se părea că e cel mai înalt punct în care voi ajunge vreodată. Atunci, pe la 5-6 ani, înălţimea nu era o problemă – abia dădeam cu nasul de balustradă, nu era niciun pericol. Cred că am început să-mi fie frică de înălţime ceva mai târziu, când m-am trezit că balustrada îmi ajungea până la brâu. Şi de-atunci n-am mai scăpat. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ieri s-a deschis oficial Biblioteca Naţională. Se vrea a fi cel mai mare mall cultural din estul Europei. Din fericire, vor fi şi ceva cafenele pe acolo, expoziţii, spaţii pentru tot felul de acţiuni culturale. Zic „din fericire”, pentru că altfel biblioteca ar fi fost pustie. Sigur, toată lumea şi-a propus să facă o vizită pe acolo, dar prea puţini vor ajunge.

Ţin minte că  la Noaptea Bibliotecilor am primit un abonament gratuit pentru Biblioteca Academiei. Era începutul lui octombrie şi puteam să jur că o să ajung acolo de câteva ori. N-am reuşit. Am preferat să citesc ce aveam prin casă.

Sunt convins că la fel se va întâmpla şi cu noua Bibliotecă Naţională. Foarte puţini vor ajunge (mai ales că programul cică ar fi 9 – 17). Dar măcar acum, în săptămâna de deschidere, poate ajungeţi să aruncaţi o privire. Programul detaliat e aici, câteva poze găsiţi la NwRadu. Eu sper să ajung vineri.

IN Casual stuff

Pe piaţa românească există vreo 30 de sortimente de bere (conform Asociaţiei Berarii României). Înmulţit cu 3 bloggeri per campanie, înseamnă cam 90 de bloggeri care pot face campanii la bere.

Mai există şi vreo 20 de mărci de maşini. Ori 3 bloggeri per campanie, rezultă 60 de bloggeri care pot endorsa maşini.

Şi mai adăugăm şi vreo 15 bănci care au prezenţă online. Adică vreo 45 de bloggeri.

Nu mai punem la socoteală biscuiţi, detergent, asigurări, blugi, telefoane, televizoare, antiviruşi, sucuri, restaurante, detergenţi etc.

E loc pentru toată lumea.”

IN Casual stuff

Prin 2006 lucram la o firmă care avea două secretare tinerele, simpatice, dar care erau mai mult de mobilă. Ştiau să răspundă la telefon (dar nu şltiau niciodată cine e şi cine nu e în firmă), ştiau să facă un ceai (dar nu ştiau niciodată cât zahăr trebuie să pună), ştiau să zâmbească frumos (dar nu reuşeau să îndeplinească prea multe taskuri. În vara respectivăau venit nişte documente care trebuiau modificate. Şi pentru că nu existau variantele electronice, a fost nevoie ca cineva să scrie zeci de pagini de contracte la calculator.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sunt un creştin ortodox practicant. Nu atât cât să devin habotnic, însă nici nu pot spune că nu practic deloc. Mă deranjează că a devenit o virtute să-ţi declari ateismul, aşa cum mă deranjează că a devenit o virtute să-ţi declari orientarea sexuală sau să-ţi strigi în gura mare credinţa. Nu sunt împotriva religiei în şcoli, cât timp fiecare copil e educat în religia lui. Mai apoi va putea să facă singur alegerile, dar pentru început e bine să ştie nişte lucruri de bază, să i se explice. Dacă alege să devină un practicant al religiei e important să ştie cam ce conţine Biblia, nu să citească la 30-40 de ani şi să fie mirat total. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am descoperit, via Edward Boches, un restaurant care are meniul transformat într-o aplicaţie de iPad. Clienţii primesc un iPad la sosire şi îşi pot alege mâncarea preferată, pot vedea poze, pot comanda direct din aplicaţie.

Deşi vor mai trece, probabil, 10 ani până la apariţia unor astfel de meniuri la noi, cred că toţi românii care au avut vreodată probleme într-un restaurant vor primi cu bucurie schimbarea. Gata cu chelnerii greţoşi, gata cu „am înţeles greşit când am luat comanda” şi gata cu preparate pierdute pe drum. Avem toate şansele să scăpăm de toată partea neplăcută a experienţei dintr-un restaurant.

Totuşi, aşa cum bine sublinia cineva care lucrează cu restaurante şi care a vrut să mă aducă cu picioarele pe pământ, la noi majoritatea localurilor nici măcar nu au poze cu preparatele (pentru site). Ce să mai vorbim de aplicaţii de iPad?

IN Casual stuff

Am auzit prima oară de conceptul ăsta în fotbal, pe la echipele mari. Un antrenor, nu-mi mai amintesc care, vorbea despre cum îşi poate îndeplini obiectivul cu un anumit număr de înfrângeri, câteva egaluri şi câţiva jucători accidentaţi. Era pentru prima oară când auzeam pe cineva că ia în calcul şi eşecurile. Am întâlnit mai apoi noţiunea şi în business.

În niciun campionat din lumea asta nu există vreo echipă care să câştige toate meciurile. Şi totuşi, toţi îşi propun asta.

Sigur, poţi să te gândeşti că totul va merge bine, oamenii vor fi total înnebuniţi de produsul/serviciul tău şi că o să vinzi pe rupte, poţi chiar să fii moderat în aşteptări şi să-ţi faci planurile în funcţie de asta, dar până nu iei în calcul şi eşecul n-o să faci mare lucru. Trebuie să fii conştient că uneori vei pierde clienţi, că furnizorul principal o să falimenteze, că se vor întâmpla lucruri care îţi vor da calculele peste cap. Important e să reuşeşti să-ţi vezi de treabă în ciuda acestor probleme. Dacă le accepţi încă de la început n-o să reuşeşti să le elimini, dar îţi vei putea forma nişte aşteptări realiste.

Cred că ne lipseşte asta. Nu văd oameni de business din România care să ia în calcul şi varianta mai puţin fericită a lucrurilor. Entuziasmul foloseşte până la un anumit punct, mai încolo trebuie să fim (măcar puţin) pragmatici.

Asta e un fel de cugetare la micul dejun. Din păcate nici eu nu aplic (încă) ce-am scris.

IN Casual stuff

Am dat peste citatul de mai jos citind un articol despre Groupon (via). Ideea face parte dintr-un discurs rostit de Theodore Roosevelt la Paris, în 1910. Nu e vreo descoperire nouă, e un citat (şi un discurs) celebru, dar am simţit nevoia să-l public aici. Citiţi mai multe detalii despre The Man in the Arena aici.

It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again, because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails while daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat.

Nu ştiu de ce, dar pe mine m-a dus cu gândul la toată povestea cu haterii vs. diverşi bloggeri 🙂

IN Casual stuff

Sâmbătă. 14 aprilie. Meci. Oţelul Galaţi întâlneşte Steaua. Cele două echipe se bat într-un simulacru de fotbal cu pretenţii de partidă importantă. Stadionul Oţelului e plin, probabil că gălăţenii şi-au făcut planul să meargă la Înviere direct de la meci. În plictiseala generală se aude crainicul stadionului:

Posesorul autoturismului GL-…-…. care a parcat pe linia de tramvai, este rugat să se prezinte la maşină

Probabil că el, posesorul, a căutat disperat un loc de parcare. Şi pentru că începea meciul, s-a gândit că poate să lase puţin maşina pe şine, doar n-o să treacă niciun tramvai o oră jumate, cât e el la meci, nu? Oare a lăsat-o cu avariile pornite?

IN Casual stuff

Anul trecut n-am reuşit să ajung la Ideo Ideis – festivalul de teatru tânăr desfăşurat la Alexandria – pentru că s-a nimerit fix în perioada în care eram în concediu. Am urmărit, totuşi, posturile scrise de Nebuloasa de la faţa locului. Îmi imaginez că e o energie extraodinară în tot oraşul pe parcursul evenimentului. Cam ceea ce am văzut la Alba Iulia cu ocazia festivalului de folk Ziua de mâine.

În urmă cu o săptămână au început înscrierile pentru a VII-a ediţie Ideo Ideis. 9 dintre cele mai bune piese vor avea ocazia să participe în concursul de teatru ce se va desfăşura între 13 şi 22 august la Alexandria. La asta se adaugă o tabără de educaţie alternativă. Nu vor lipsi nici în acest an reprezentaţii de gală, însă până atunci mai e. Deocamdată puteţi da de veste cunoscuţilor care joacă în trupe de teatru şi care vor să evolueze. Detalii despre înscrieri pe siteul Ideo Ideis.

Meniu