Casual stuff

IN Casual stuff

Am mai zis, societatea civilă nu există. Astăzi s-au strâns nişte oameni cărora le plăcea Institutul Cultural Român şi care au vrut să protesteze împotriva trecerii ICRului din administrarea Presedinţiei în cea a Senatului. Ordonanţa de urgenţă care stabileşte asta face parte din nişte jocuri ale USL pentru a mai obţine frâie ale puterii.

Diverşi simpatizanţi ai Institutului, aceşti ICR aficionados – dacă îmi permiteţi termenul – au făcut o adunare de protest la care s-au prezentat cu papioane la gât. Cel mai amuzant mi s-a părut că toţi cei cărora nu le păsa de Patapievici şi institutul lui s-au apucat să facă glume pe tema papioanelor. Deci nu numai că lumea n-a aderat la acest mic război al intelectualilor, dar a şi comentat de pe margine scuipând seminţe.

O foarte modernă punere în aplicare a bancului cu ursul şi cu şapca. Da’ de ce ai papion, băi intelectualule?

Şi noi ne aşteptăm să ne salveze clasa de mijloc?

Ne luaţi meciurile? Strigător la cer, să vină DNA-ul!
Ne luaţi ICR-ul? Da’ cine e, bă, institutu’ ăsta cultural până la urmă?

Nu luptăm pentru bine, pentru cum trebuie să fie lucrurile, luptăm pentru noi.

QED

IN Casual stuff

Joi seară în Energiea s-au strâns o grămadă de experimentalişti pentru vizionarea în premieră a documentarului filmat luna trecută de cei de la Grolsch.

Şi dacă tot erau adunate la un loc multe minţi creative, s-a reluat experimentul Out of time. Ne-am lăsat telefoanele şi ceasurile în nişte cutiuţe de la intrare şi am pătrus în lumea fără timp. O mostră a experimentului la care au fost supuşi cei 14 creativi pe dealul de la Runcu.  Citeşte tot articolul

Doar când ne doare

question_answer0
IN Casual stuff

De ani buni se vorbeşte despre ineficienţa Televiziunii Române, despre furturi, despre contractele dubioase, despre miile de angajaţi care nu fac altceva decât să plimbe hârtii. Ştim cât de prost merg lucrurile acolo dar până mai ieri am ales să ignorăm problemele respective. Deşi se cheltuie bani publici, deşi ne este impusă o taxă „de şmecher” pentru Radio şi TV, nimeni nu s-a sesizat.

Până când nu am avut o problemă directă cu TVR-ul, până când nu ne-au interzis vizionarea meciurilor de la Euro2012, nu ne-a păsat de mişmaşuri. Abia după primele meciuri transmise de Dolce ne-am sesizat. Abia atunci a început să ne revolte modul în care Enăchescu şi Cernat îşi dădeau unul altuia contracte.

Mi se pare un exemplu foarte bun care demonstrează că societatea civilă nu există. Există doar nişte oameni care, din când în când, au nişte interese sau nişte afinităţi.

Lectură suplimentară.

IN Casual stuff

Vineri am participat la un concurs de bricolaj organizat de cei de la Praktiker. Anul ăsta lanţul de magazine DYI aniversează un deceniu pe piaţa românească şi momentul este sărbătorit prin campania Idei de Zece. Au făcut şi o aplicaţie de Facebook, au schimbat sloganul (cel nou este „pentru ideile tale„), au şi nişte promoţii. O campanie vizibilă, corectă, care presupun că va avea rezultate bune. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Nici nu s-a terminat bine Festivalul de la Sibiu, că cei de la teatrul Radu Stanca au pornit spre Bucureşti pentru a juca D’ale Carnavalului pe scena Operei Române. Spectacolul în regia lui Purcărete se joacă luni, 11 iunie, începând cu orele 19:00,  în cadrul Festco – Festivalul Comediei Româneşti.

Din distribuţie fac parte, printre alţii, Ofelia Popii, Constantin Chiriac, Liviu Pancu şi Adrian Matioc. În cazul în care n-aveţi mâine program, bilete mai sunt disponibile pe siteul Operei. Preţurile încep de la 25 de lei şi ajung până la 55 de lei (căutaţi cu atenţie că sunt bilete de toate categoriile).

Festivalul comediei a început ieri şi continuă până duminica viitoare. Sunt o mulţime de piese bune, merită să mergeţi să vedeţi măcar o parte din ele.

Sursa foto

IN Casual stuff

Pentru a 3-a oară în istoria acestui blog dau drumul celui mai paşnic concurs fotbalistic: Hoinaveta.

Adică pun la bătaie o navetă de bere (sau un bax de doze, că sunt mai uşor de cărat) pentru cel care ghiceşte finalistele şi câştigătoarea Euro 2012. Nu încercaţi să trişaţi, n-are rost 🙂 Vă puteţi înscrie postând un comentariu mai jos. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff


Foto: Sebastian Marcovici

Cu un zâmbet larg pe faţă.

Conduceam spre Bucureşti şi mă gândeam la efortul depus de atâţia oameni ca să iasă lucrurile cum trebuie. La cei 300 de voluntari care au muncit zi şi noapte, la cei 140 de actori din distribuţia spectaculosului Faust al lui Purcărete, la sutele de artişti alături de care luam micul dejun la hotel, la cei care au cântat sau au jucat în ploaia rece de la Sibiu. Sau la muzicienii care repetau zilnic, în surdină, în camerele de hotel (şi datorită cărora rămâneam minute în şir pe hol, ascultând pe furiş). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mai ţineţi minte cataloagele astea de la Panini? Cred că au apărut înainte de Cupa Mondială din ’98 – sau cel puţin aşa îmi amintesc eu. Înainte de asta colecţionam nişte jetoane de la Skittles – tot cu jucători de fotbal (în ’96) – şi mă umflam de bombonele de-alea ca să strâng jetoane. Dar când am dat de primul catalog Panini lucrurile s-au dus la un alt nivel. Cred că mi-am exasperat părinţii cu plicurile alea pline de abţibilduri. Au cheltuit mici averi pentru nişte poze lipicioase. Ştiu că tot ce-mi doream la vârsta aia era să pot completa albumul. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Acum câteva săptămâni eram cu laptopul pe masă la o adunare de oameni şi tocmai publicasem un articol aşa că mă pregăteam să-l anunţ pe Twitter. Cineva a făcut nişte ochi mari şi m-a întrebat: „cuuum, tu dai posturile MANUAL pe Twitter?” – „da”, i-am răspuns. „Dar măcar ai sincronizarea făcută cu Facebook?”. A fost aproape şocat să afle că tot ce scriu pe conturile de Facebook şi Twitter se publică manual, nu e nimic automat.

Ştiu, există nişte pluginuri care trimit automat un tweet în momentul în care ai publicat un nou articol pe blog. Dar ce se întâmplă când vrei să promovezi acelaşi articol prin mesaje diferite: pe Facebook să te adresezi unui anumit public (de exemplu, eu am strâns pe pagina de Facebook o mulţime de pasionaţi de advertising – lor nu pot să le scriu doar „haha, ce reclamă tare”), iar pe Twitter să ai alt target?

În plus, durează maxim 1 minut pentru fiecare post, poate două. Şi poate că nu vrei să promovezi chiar fiecare post pe reţelele sociale, că nu e feed RSS.

Cum a zis Philip Kotler la trainingul de săptămâna trecuta, „don’t broadcast, engage!” – şi chiar dacă are 81 de ani, moşul s-a cam prins cum e cu social media. Până la urmă tot comunicare e. Iar parte din engagement e modul în care formulezi mesajul – total impersonal sau dovedind că eşti acolo.

IN Casual stuff

Parțial rupt de realitate, intrat în realitatea (aproape paralelă) a festivalului, încerc de vreo 2 zile să parcurg niște articole despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (măcar cele scrise de colegii participanți după Faustul lui Purcărete). N-am reușit nici până acum, deși în mod normal îmi fac timp să citesc destule bloguri.

Și nici măcar nu particip la toate evenimentele din festival – oricum n-aș putea. Dar programul e atât de bogat, sunt atâtea lucruri de văzut și atâtea de scris încât nu mai e timp și de citit. Abia reușim să procesăm bombardamentul de informație (știți, e greu să fii blogger).

Aș vrea, de s-ar putea, să merg la festivaluri cu un frate geamăn care să stea în portbagaj și să-mi ia locul din când în când ca să pot să citesc.

Meniu