Parțial rupt de realitate, intrat în realitatea (aproape paralelă) a festivalului, încerc de vreo 2 zile să parcurg niște articole despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (măcar cele scrise de colegii participanți după Faustul lui Purcărete). N-am reușit nici până acum, deși în mod normal îmi fac timp să citesc destule bloguri.

Și nici măcar nu particip la toate evenimentele din festival – oricum n-aș putea. Dar programul e atât de bogat, sunt atâtea lucruri de văzut și atâtea de scris încât nu mai e timp și de citit. Abia reușim să procesăm bombardamentul de informație (știți, e greu să fii blogger).

Aș vrea, de s-ar putea, să merg la festivaluri cu un frate geamăn care să stea în portbagaj și să-mi ia locul din când în când ca să pot să citesc.