2012, 2013, 2014, 2017, 2018, 2019.
Tradiţional, ăsta era un articol programat pentru ianuarie sau februarie, dar s-a întâmplat viaţa şi au fost alte priorităţi.
Pentru că n-am chef de discuţii, vreau să punctez că nu e vreo analiză de piaţă, ci un overview total subiectiv, pe baza discuţiilor pe care le-am mai avut cu oameni din industrie + ce-am mai observat pe parcursul anului.
Ziceam la începutul lui 2019 că vine mai mult balast. Că agenţiile vor defila cu câteva campanii bunicele care să justifice şarada cu *unii* influenceri. Şi aveam dreptate. Citeşte tot articolul
2015 n-a adus foarte multe schimbări în blogosferă, însă a adus mai mulţi autori pentru o serie de bloguri cunoscute de la noi. Unele fac tranziţia spre blogurile colective, altele merg spre ideea de revistă online. Sunt şi bloguri pe care scriu mai mulţi autori fără să fie specificat acest lucru. Nu o să dezvolt, pentru că e nimic oficial, doar informaţii care circulă pe la colţuri. Mie mi se pare că e o situaţie nedorită, mai ales că vorbim de bloguri personale, unde mă aştept să scrie autorul, nu un ajutor de-al lui.
Iată care sunt categoriile de bloguri cu mai mulţi autori:
În continuare cred că blogurile colective nu pot funcţiona în România, oamenii preferă să tragă pentru ei decât pentru un scop comun. Guest-posturile vor fi mereu o abordare mult mai potrivită, mai ales că nu pun niciun fel de presiune pe ceilalţi autori, iar dacă e vorba de un blog cu numele unei persoane, cititorii nu vor fi dezamăgiţi când se mai nimeresc să citească articole scrise de alte persoane.
Cât despre blogurile personale pe care scriu mai mulţi autori, înţeleg că e o soluţie venită din lipsă de timp, dar zău că nu e benefic, chit că acest lucru e asumat sau nu. Ce legătură să mai fie între cititor şi autor dacă eu intru pe blogul lui Petreanu şi văd că a scris Marian Popescu, administrator de bloc? Cui îi pasă de ideile lui Marian Popescu? Sau, mai exact, cui îi pasă de ideile lui Marian Popescu exprimate pe blogul lui Petreanu? De-asta e blog personal, cu domeniu pe nume-prenume.ro, ca să îl citesc pe omul ăla, nu pe unul din spiriduşii Moşului.
Cristoiu i-a urat „La mulţi ani!” lui Sârbu pe blog. Shogunul a răspuns prin SMS, lumea a publicat, ne-am văzut de treabă.
Dar nimeni n-a pus în discuţie o nouă direcţie pe care ne-a dat-o tătucul televiziunii din România pentru online. După spusele lui Cristoiu, Sârbu pregătea „un mall de bloguri”.
În decembrie 2013, m-a rugat să trec pe la el pentru a discuta un proiect senzațional, la care se gîndea (din cîte-mi dau seama nu l-a împlinit), constînd într-un Mall de bloguri ale unor personalități ale presei. Fiecare dintre noi, posesorii de bloguri, urma să scriem ce ne trece prin cap, împărțind cu proprietarul mall-ului costurile și beneficiile din publicitatea de care se ocupa el, Adrian Sârbu, ca proprietar. Era un proiect fascinant, corespunzător noilor realități din presă, și care transforma blogul într-o forță mediatică.
Acum n-o să fiu ăla care se entuziasmează la o idee de acum 2 ani dată de un tip care e reţinut, dar mi se pare că există ceva potenţial acolo. Mai ales că sunt multe vedete care încă nu şi-au făcut un blog şi scriu pe diverse platforme de (şi pe) 2 lei. În plus, cei mai mulţi din oamenii ăştia vor doar să scrie, nu să se ocupe şi de vânzări, mentenanţă etc.
Colegul RăzvanBB s-a apucat de Istoria Blogosferei Române de la Origini până în Prezent. Speră ca în câţiva ani să-l bage în programa şcolară şi să fie materie la BAC. Pentru asta are nevoie de cât mai multe înscrieri, deci dacă aveţi blog, băgaţi acolo câteva date. Durează 2 minute.
2012.
Anul trecut piaţa a fost extrem de fragmentată. Zeci de campanii punctuale, promoţii fără număr. Mult mai puţine acţiuni închegate în jurul aceleiaşi idei. Puţine lucruri de luat în seamă, şi alea preponderent venite din blogosferă.
Mare atenţie la bloggeri şi proiectele lor, vor fi o ameninţare tot mai importantă pentru bugetele agenţiilor. Bloggeri la schimb, Cluj Brands Tour, #priNeamţ, #airbloggers, Prin Sibiul Meu sunt doar câteva exemple de proiecte iniţiate de bloggeri, toate fiind realizate pe banii unor branduri. Iar bugetele de marketing nu se suplimentează special pentru asta.
În prima lună din 2013 s-au anunţat deja 2 proiecte iniţiate de bloggeri: #komandament şi #schiem. Vor fi mult mai multe şi se vor diversifica tipurile de colaborare (momentan se practică foarte mult călătoriile cu un anumit scop).
Pentru 2013 aştept să apară serii de articole sponsorizate de anumite branduri sau alte proiecte speciale în zona de publishing.
Parțial rupt de realitate, intrat în realitatea (aproape paralelă) a festivalului, încerc de vreo 2 zile să parcurg niște articole despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (măcar cele scrise de colegii participanți după Faustul lui Purcărete). N-am reușit nici până acum, deși în mod normal îmi fac timp să citesc destule bloguri.
Și nici măcar nu particip la toate evenimentele din festival – oricum n-aș putea. Dar programul e atât de bogat, sunt atâtea lucruri de văzut și atâtea de scris încât nu mai e timp și de citit. Abia reușim să procesăm bombardamentul de informație (știți, e greu să fii blogger).
Aș vrea, de s-ar putea, să merg la festivaluri cu un frate geamăn care să stea în portbagaj și să-mi ia locul din când în când ca să pot să citesc.
Am parcurs o grămadă de bloguri zilele astea şi, pe măsură ce le punctam, am reuşit să notez câteva idei.
– un blog nu poate să fie şi de business, şi corporate, şi de comunicare (sau poate, dar e mai greu să performeze în toate domeniile)
– nu toţi jurnaliştii care au un wordpress instalat pe un domeniu au „blog de jurnalist”; e ca şi cum ai spune că fotograful X are un blog de fotograf pe care scrie despre fotbal (fără să pună poze).
– există foarte puţini jurnalişti care chiar scriu articole documentate pe blogurile lor, majoritatea au un blog personal şi întâmplător sunt şi jurnalişti. Citeşte tot articolul
Că tot a început jurizarea şi etapa a doua de vot pentru RoBlogFest, mă gândeam cum ar fi să vedem un Master Chef cu bloguri 😀
– Ce-ai pregătit acolo? Un advertorial? La Master Chef nu se vine cu advertoriale!
– O galerie foto? Câte poze are? Doar 200? O mizerie! Du-te şi uită-te la Piticu, să vezi acolo galerii!
– Cum ai scris articolul ăsta? Copy-paste de pe Wikipedia? Eşti o ruşine, pleacă imediat!
– Foarte frumos, şi unde e sursa foto? N-ai menţionat sursa foto? Aici suntem la Master Chef, trebuie să menţionezi sursa!
– Te mişti prea bine, eşti cumva problogger? Ai 20 de likeuri în 10 minute. Pe ce poziţie eşti în ZeList?
– Ne-ai pregătit interviuri de la eveniment? Ai riscat mult. Cine te crezi, Auraş Mihai? Din partea mea ai un „nu”.
