Casual stuff

De când suntem împreună, adică de prin 2007, nu v-am cerut niciodată nimic. Nici să daţi click pe vreun banner, nici să intraţi pe vreun link. N-am abuzat de prezenţa voastră în niciun fel. Nu v-am solicitat deloc, ba chiar am încercat să vă fac să vă simţiţi cât mai bine.

Acum a venit momentul să mă ajutaţi şi voi. A venit momentul să-mi răsplătiţi devotamentul. Este probabil prima şi (sper) ultima oară când vă cer ceva. O să vă rog să mă susţineţi în acest demers, aşa cum m-aţi susţinut ani la rând. Trebuie doar să mă votaţi AICI.

Vă mulţumesc.

Suntem cu toţii sufocaţi de informaţiile legate de nunta regală. În UK am înţeles că se vorbeşte doar despre asta de o lună şi ceva. Noi suntem puţin mai departe de Regat, iar legăturile cu ei sunt de ordin teoretic. Dacă stau bine să mă gândesc cea mai strânsă legătură cu Marea Britanie este cea dintre Regina Maria (principesă de Edinburgh) şi Casa Regală Britanică.

În acest context hai să vedem ce trebuia să fie în mass media româneşti astăzi:

Reportaj despre Casa Regală Britanică – Lady Di, Charles, Regina Elisabeta, cei doi băieţi ai Dianei. 2-3 minute.

Reportaj despre prinţ – Multe referiri la familia regală, ceva detalii despre viaţa lui, relaţia cu mama, relaţia cu viitoarea soţie. Maxim 5 minute.

Reportaj despre viitoarea prinţesă – Cine e, ce face, povestea vieţii. Trimitere la Lady Di. Tot vreo 5 minute.

Transmisia ceremoniei în direct – Ce-i drept, nu se întâmplă în fiecare zi o nuntă regală, mai ales că la noi în ţară nu mai e monarhia la conducere. Deci pentru toţi cei care voiau să vadă cum e o nuntă de prinţesă adevărată, putea fi transmisă în direct ceremonia. E un eveniment de un fast care teoretic nu poate fi egalat, deci merită văzut. Încă 2 ore (presupun că n-a durat mai mult cu tot cu scena sărutului din balcon).

Analiză a ţinutelor – Evident, nu tot la televizor, ci în presa de specialitate. Cum BBCul a transmis o grămadă de imagini de la faţa locului mergea un live blogging pe Alomoda de exemplu. Pentru cunoscători ar fi interesant de văzut cum se îmbracă lumea la o nuntă regală.

Şi atât. Nu invitaţi în studio, nu comentarii, nu trimişi speciali. Sau mă rog, asta am reţinut eu de la cursurile de mass-media.

Nici nu se terminase bine finala Românii au talent că blogosfera vuia de comentarii. A câștigat povestea lacrimogenă, a fost blat, românul e ușor de impresionat etc.

Ce-i drept, din câte am văzut, numerele de luni seară au fost mai slabe. Țuțu a băgat aceeași placă, a ridicat degetul în sus, a cântat așa cum știa și a câștigat. Dar indiferent de câștigător, ar fi fost comentarii.

Dacă ar fi câștigat tipul de la spălătorie: ”Au ajuns să câștige țiganii concursurile de la noi din țară! Rușine să vă fie băi românilor!”

Dacă ar fi câștigat Medea ”Țară de curve și striperițe ce suntem, normal că a câștigat una care dansează la bară!”

Dacă ar fi câștigat barmanul: ”Suntem un popor de bețivi. Numai un popor de bețivi poate să voteze un barman!”

Dacă ar fi câștigat copila cu vocea cristalină: ”Dacă aduceam un bebeluș care plângea ăla ar fi câștigat! Păi ce, vârsta e motiv să câștigi un concurs de talent?”

Dacă ar fi câștigat învârtita: ”Încă o dată se confirmă că românii vor să fie amețiți de cineva! Și când cineva îi poate ameți, cad pe spate de admirație”

And so on.

Varianta lungă

Cum ziceam, miercuri plecăm în cea de-a doua aventură #dinRomânia.

Până atunci ne-am mobilizat cu toţii exemplar şi încercăm să terminăm diferite treburi pe ultima sută de metri. Motiv pentru care abia am reuşit să las scrise câteva lucruri pe aici. Alţii au fost mai vrednici şi s-au pregătit cum se cuvine pentru excursie: Carmen Rusu şi Claudia Tocilă au devenit acum .ro. Poate era indicat ca Redescoperă România să fie şi în parteneriat cu ROTLD 😛 (geek joke).

Şi de bine ce trebuie noi să facem bagajele şi să plecăm în următoarele 30 de ore, astă seară ne-am strâns vreo 7 din gaşcă să bem o bere. Vorba aia, bere să fie, că timp e destul.

Varianta scurtă

N-am apucat să scriu nici azi pe blog, sunt un netrebnic şi mă simt foarte prost din cauza asta. Carmen şi Claudia au trecut pe .ro, n-am făcut bagajele dar nouă ne-a ars de bere.

V-am mai zis cât de mişto a fost în prima plecare Redescoperă România. Dar şi mai mişto e că noi suntem în „campanie” şi acum. Practic nu ne-am întors încă acasă, suntem tot în excursie, doar că o continuăm la Bucureşti şi ne mai facem şi treburile între timp.

Acum vreo săptămână (tot voiam să scriu postul ăsta de ceva timp) de exemplu, am făcut o mică excursie #dinromania la Muzeul Ţăranului Român. Ne-am luat tricourile albastre pe noi (am prins drag de ele deja), ne-am adunat la ora stabilită şi am început să vizităm. Tot cu Bobby şef de coloană, tot cu Ana căutând să fie lumea la un loc.

Şi am făcut asta fără să mai fie implicat vreun brand, pur şi simplu am vrut să strângem gaşca şi să vizităm ceva. Practic asta e şi ideea, fiecare îşi poate face propriul său traseu de redescoperire. Un fel de Redescoperă România a făcut şi Makavelis cu albanezii lui zilele trecute prin Cetatea din Alba Iulia.

Până la urmă important e să ajungem să vedem cât mai multe locuri mişto din ţara asta. Iar eu am realizat că numai în Bucureşti sunt o grămadă de muzee la care n-am ajuns până acum. Dar urmează să ajung.

Îl ştiţi cu toţii. E cel care în şcoala generală nu stătea cu mâinile la spate. Cel care mai apoi fuma în lift şi traversa pe roşu, printre maşini.

Şmecheraşul e ăla care dă tonul la nerespectarea legilor, regulilor şi tuturor convenţiilor. Într-un grup de oameni el alege să încalce orice e de încălcat. Pune mâna pe exponatele din muzeu, trece peste linia de delimitare, face poze acolo unde pozele sunt interzise şi foloseşte blitzul acolo unde obiectele respective ar trebui protejate. Urcă acolo unde e interzis, nu pentru că ar simţi nevoia să urce, ci pentru că vrea să arate că poate.

Nu se gândeşte nicio clipă că lumea din jurul lui ar putea încălca regulile la fel de uşor însă nu o face dintr-o minimă decenţă. Nu, el este un curajos, el este un temerar care experimentează şi explorează. El nu închide uşa la lift, ţine mâinile pe contacte, nu stă pe trotuar când se traversează, ci la 2 metri mai în faţă.

Şmecheraşul mă enervează cumplit tocmai pentru că e primul care încalcă regula. Şi cel care îi face şi pe ceilalţi să le încalce prin propriul exemplu. Cu ăştia ar trebui să începem.

Apariţii în presa scrisă am avut încă de acum mulţi ani. Ţin minte că prin ’99 mi-am văzut numele în Evenimentul Zilei după ce am extras câştigătorul unui concurs la SAB (sau mai nou, SIAB). A fost sărbătoare naţională, vă daţi seama.

După doar 12 ani iată că apar din nou în ce-a mai rămas din presa scrisă, de data asta cu ceva legat de blog.

Datorită, mulţumită, graţie Mirunei, am răspuns pentru ELLE Man la câteva întrebări legate de viaţa pe net. Eu şi încă câţiva bloggeri mult mai cunoscuţi decât mine, printre care Adrian Ciubotaru, Alex Negrea, Piticu, Răzvan Dinu, Tiberiu Lovin, Andrei Roşca şi Adi Hădean.

Ce-am zis găsiţi fotografiat total neprofesionist aici. Pentru posteritate puteţi cumpăra revista ELLE, numărul din aprilie (cu Keira Knightley pe copertă). Vine cu tot cu suplimentul ELLE Man, care e trimestrial din câte am înţeles.

Răspunsurile le-am dat după o zi plină #dinromania, dacă am greşit cu ceva, să-mi fie cu iertare.