Casual stuff

Tocmai s-a încheiat o emisiune Workshops la Radio Lynx în care Bobby a vorbit despre marketingul afiliat. Şi pentru că a vorbit multe chestii destul de complexe, mi-am adus aminte de problema asta a tehnicului. Ştiu o grămadă de băieţi care vor să facă blogging şi se bazează doar pe talentul scriitoricesc. Sau fete simpatice care se visează în top.

Dacă eşti fată ai toate şansele să ştii vreun Auraş care să te ajute cu diferite chestii. Dacă nu, trebuie să înveţi. Da, Andu?

Ca o paranteză: eu am rămas mască prima oară când am auzit ce background tehnic are Bobby. Şi chiar dacă nu se apucă el să scrie cod, e foarte important că ştie cu ce se mănâncă treaba asta. Pentru că îşi dă seama ce trebuie să ceară.

N-ai treabă cu tehnicul, ajungi să pierzi foarte mult.

Exemplu concret: AmazingRace.ro. Un proiect pe care m-am chinuit (la propriu) să-l urmăresc. O platformă greoaie, web 1.0, care nici măcar RSS Feed nu avea. Poze foarte mici care se măreau doar dacă făceai nişte incantaţii asiatice, textul aliniat la stânga… un site de 1998. Dar poveştile spuse acolo meritau chinul pe care îl presupunea navigarea.

Din fericire s-a întâmplat ceva bun (în sfârşit!) cu proiectul AmazingRace. Brăduţ şi colegii lui au lansat zilele trecute Tedoo.ro pe un wordpress clasic şi frumos aranjat, cu tot cu RSS şi toate cele trebuincioase. Vă recomand cu căldură să citiţi poveştile fascinante (într-o lume în care sunt tot mai puţine poveşti fascinante) pe care le găsiţi acolo.  Acum şi într-o formă tehnică mult mai accesibilă. Sunt convins că în forma actuală Tedoo poate deveni cel mai bun produs de turism din .ro (şi spun asta cu riscul de a o supăra pe Corina).

Mai rămâne de pus doar Faviconul 🙂

Când vine vorba de sfaturi, bloggerii mari se întrec unii pe alţii. Fiecare e pregătit cu setul lui de sugestii, doar-doar o întreba cineva cum e mai bine să atingi culmile succesului. Din mormanul de recomandări se remarcă 5 mituri pe care toată lumea le spune tare şi răspicat dar în care mai cred doar juniorii.

1. Nu intra în conflicte – se zice că ar scrie mare pe frontispiciul clădirii în care se adăpostesc toţi A-listerii. Pentru că nu-i aşa, e de datoria lor să promoveze o lume mai bună, mai curată şi mai liniştită. Dar când domniile lor au ceva de împărţit (eventual între ei) iese scandalul de pe lume, excepţiile fiind tare puţine. Atunci „nu intra în conflicte” se transformă subit în „nu intra în conflicte cu oameni mai bazaţi decât tine”, „nu intra în conflicte dacă nu ai destule argumente” sau chiar „nu intra în conflicte dacă eşti prost”. În orice altă situaţie exceptându-le pe cele tocmai enumerate, poţi să intri în conflicte liniştit.

Că doar şi Slavici îi zicea lui Iacob Negruzzi – „eroii adevăraţi dărâmă munţi, nebunesc, se ucid„. Parafrazând „a-listerii adevăraţi înjură spammeri, dau block, scuipă„.

2. Bagă-te în seamă cu lumea – ca o reţetă sigură a succesului, toată lumea recomandă interacţiuni repetate cu cât mai multă lume. Adică ni se spune să ne transformăm în nişte băgători de seamă gata oricând să comenteze pe un blog celebru, să dea un RT sau un Like. În realitate A-listerii propovăduitori comentează foarte rar pe alte bloguri şi n-au făcut-o nici înainte să devină celebri. Şi într-un fel sunt conştienţi că cei care le urmează sfatul devin nişte personaje agasante pe care încearcă toată lumea să le evite, dar continuă să ne recomande această practică.

3. Se poate şi fără trafic – probabil preferatul meu când vine vorba de mituri blogosferice. Pe asta o susţin doar câţiva bloggeri, cei care sunt convinşi că mai importante sunt influenţa, notorietatea şi versiunea de iPhone decât traficul. Unicii trebuie să fie şi ei acolo, cât să încapă într-un vagon de metrou, nu trebuie să fie cu miile.

Evident, când e vorba de campanii, toţi scotocesc prin analytics şi mai găsesc câte 6-700 de unici într-un colţ, câte 500 într-un alt colţ, şi încă vreo 2000 de subscriberi tocmai buni de vândut companiilor care cer volum. Şi deci „se poate şi fără trafic mare” se transformă în „noi (adică noi, Alisterii) putem şi fără trafic”, voi depinde pe cine ştiţi. Citeşte tot articolul

De când o cunosc pe Pyuric se tot pregăteşte să-şi lanseze Pyuric.ro. De fapt, îmi aduc aminte că am văzut-o la Radio Lynx imediat după vânzarea Mondenului şi ştiu că povestea cum urmează ea să treacă pe .ro. Nu m-am gândit că vor trece atâţia ani (Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă – vorba poetului).

Cred că prin noiembrie i-am propus să ne ocupăm noi de trecerea pe .ro, ca să se întâmple totuşi până în 2012 ;)) . Şi au mai trecut 3 luni (concediu, multă muncă etc.). Dar uite că până la urmă e cu happy end. Ultimele zile au însemnat cicăleli de tipul „hai Pyuric, scrie şi tu odată pe blog”.

Detalii: da, e un punct şi la favicon, şi în titluri. Asta a fost viziunea artistului. Da, mai sunt ceva chestii de editat, modificat, schimbat. Le vom face cât mai repede (adică azi-mâine).

Urmează încă două domniţe ale blogosferei feminine. Nu spui cine 😛

Acesta este un post plătit. Atenţie!

La începutul anului vă spuneam că sunt în căutarea unui album. Pentru că fericirea e „just around the corner”, am găsit albumul căutat la Eduard – coleg de bancă, prieten, Arhanghel al literaturii. Nu numai că a găsit albumul Vama Veche – Nu ne mai trageţi pe dreapta, dar i l-a şi dat lui Alex, cu condiţia să scriu eu un post pe blog. Ştiţi cum e – o mână spală pe alta, Alex mă ajută pe mine, Edi îl ajută pe el şi toată lumea e fericită.

Eu aş fi scris postul ăsta de drag, dar el a insistat să-l scriu la comandă. Doamnelor şi domnilor:

Eduard Dobre este eroul meu!

Şi ce este mai frumos decât să vezi că un prieten din gaşca ta îl ajută pe alt prieten?

Totul este roz şi pufos. Încă o poveste are happy end. Numai aici, pe AcasăTv.

Join us again for The Young, and the rest of us.

Mă plângeam că bloggerii mari scriu doar posturi care au lipite etichete de branduri şi că nu mai au timp să scrie şi ce scriau înainte, atunci când nu erau încă A-listeri. Şi mai dădeam şi sfaturi cum să-şi programeze fiecare posturile.

Dar uite că am ajuns şi eu să înşir posturile legate de brand. Nu sunt posturi plătite, dar sunt legate cumva de interacţiunea mea cu nişte branduri. De ieri sunt la Azuga cu cei de la Citroen şi testăm noul C4. N-am putut să nu vă anunţ. Pe urmă a venit Ligia (căutaţi link în postul precedent 😛 )  şi mi-a spus despre rezultatele campaniei Unicef. Acum aş vrea să vă povestesc ce mişto a fost în prima zi de test drive dar asta ar însemna să am 3 posturi consecutive despre branduri. Păi una facem şi alta vorbim? Citroen, Unicef, Citroen?

Aşa că îmi fac autocritica acum şi revin în cursul zilei cu un post despre primul meu test drive. Sper să am timp, ieri m-am trezit pe la 7 şi am tot alergat prin crame şi restaurante de 5 stele. V-am zis eu că e greu să fii blogger.

Cred că cea mai importantă parte dintr-o campanie este followupul. Adică ce se întâmplă atunci când campania s-a terminat. Şi spun că e foarte important aspectul ăsta pentru că am observat o lipsă followup la campaniile desfăşurate în România. Iar campanii care să se lege între ele şi să fie incluse într-o strategie pe termen lung sunt şi mai puţine. Ce termen lung? Hic et nunc, frate!

Urmăresc de ceva timp ce se întâmplă cu campaniile după ce s-a terminat promovarea. În majoritatea cazurilor nimic. Nici măcar un redirect de la micro site către site-ul companiei, nici măcar o pagină de rezultate.

M-am bucurat când mi-a zis Ligia că a mers bine campania Unicef despre care am scris şi eu aici. M-am bucurat când am aflat că are rezultate bune şi că am contribuit şi eu într-un fel la asta. V-am zis, cred că e un privilegiu să pui umărul la acţiunile Unicef. Iar când mi-a mai zis şi că sunt printre cei 5 bloggeri care vor merge la acţiunea de followup alături de Hagi vizitându-i pe copiii care vor beneficia de ajutor în cadrul programului, am fost foarte încântat. Nu de faptul că ne facem poze cu Hagi, ci de asocierea cu nişte oameni din Champions League-ul bloggerilor – Cristina Bazavan, Bobby, Dan Dragomir. Bine, hai şi Chinezu 😛

Deci între 4 bloggeri, hop şi hoinaru, juniorul grupului. Sper doar să mă întorc cu o poveste interesantă de acolo. Atât 🙂

PS: Felicitări Ligia, chiar dacă nu sunteţi incluşi pe listele de specialitate, a fost o campanie destul de ok desfăşurată pe bloguri. Zic eu, în calitate de nespecialist ;))

Trei iezi cucuieţi
Uşa mamei descuieţi !

Înlocuiţi „iezi” cu vizitatori unici şi până mă întorc să nu daţi drumul nimănui. Astăzi fac unul dintre lucrurile care nu-mi plac de nicio culoare: testez maşini. Eu de obicei nu merg nici la saloane auto şi nu mă uit la Top Gear pentru că îmi fac sânge rău. După ce vezi maşini frumoase parcă e mai greu să-ţi iei gândul de la ele şi să te întorci la maşina ta. Plus că Hoimobilu ar simţi imediat că e ceva în neregulă.

Nici măcar maşinile colegilor mei de liceu nu le-am condus. Şi aveam cam toate mărcile posibile, inclusiv BMW, Mercedes şi Audi. Fiecare cu maşina lui, femeile şi maşinile nu se dau. Bine, hai doar maşinile :)) Oricum, Hoimobilul n-a fost condus nimeni de când l-am luat. Abia dacă l-a mutat puţin Andreea, dar atât.

Sper că până acum v-aţi prins că vă fac o introducere lungă pentru că nu puteam să spun direct „băi eu mă duc să testez nişte variante ale noului Citroen C4 şi mă întorc în zilele următoare”. Era urât.

Dar în mare, asta e ideea.

Paranteză: de ceeee e atâta flash pe site-ul Citroen? Da, e mişto tot questul ăla dar se mişcă greu şi eu vreau doar să văd poze cu maşini şi ceva specificaţii tehnice.